11 Nov

VECHIUL OFICIU LITURGIC BIZANTIN AL SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA

 

VECHIUL OFICIU LITURGIC BIZANTIN AL SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA. PARTEA I

Arhid. prof. Ioan I. Ică jr

 

 Atât învăţătura teologică, cât şi persoana Sfântului Grigorie Palama (1294/6-1357/9[1]) au fost încă din timpul vieţii sale, dar şi după mutarea sa la ceruri, în miezul unor aprige controverse, dispute pasionate care au marcat şi marchează încă destinul postum şi contemporan al operei şi gândirii sale. Desigur, învăţătura sa dogmatică şi duhovnicească a primit în trei rânduri recunoaşterea solemnă din partea Bisericii bizantine în Sinoadele constantinopolitane din iunie 1341, februarie 1347 şi mai-iunie 1351. Iar după ce fusese excomunicată în noiembrie 1344, persoana sa a fost reabilitată de Sinodul din februarie 1347 ca după doar câteva luni, în mai-iunie 1347, să fie promovată în scaunul episcopal al Tesalonicului, cel de‑al doilea oraş a ceea ce mai rămăsese din Imperiul Bizantin redus de presiunile constante ale sârbilor în Balcani şi ale otomanilor în Asia Mică doar la Constantinopol, Morea, Tracia şi alte câteva oraşe şi insule. Atât în timpul vieţii, cât şi după moartea sa, pe 14 noiembrie 1357 sau 1359, Sfântul Grigorie Palama a avut parte de numeroşi şi tenace adversari politici şi teologici, dar de şi mai mulţi şi puternici prieteni şi susţinători între monahi, patriarhi, episcopi şi împăraţi care i‑au asigurat biruinţa dogmatică şi memoria eclezială. După ce Sfântul Grigorie Palama a triumfat asupra lui Varlaam din Calabria în Sinodul constantinopolitan din 10 iunie 1341, asupra lui Grigorie Akindynos în Sinodul din februarie 1347 şi asupra lui Nichifor Gregoras în Sinodul din mai-iunie 1351 – cel mai reprezentativ sinod palamit care i‑a aprobat mărturisirea de credinţă a promulgat cel mai amplu tomos dogmatic, principalul document oficial al dogmei energiilor necreate[2] -, contestaţiile au încetat o vreme, dar nu definitiv.

Controversele au reizbucnit la câţiva ani după moartea sfântului, avându‑l acum drept protagonist pe tânărul învăţat Prohor Kydones. Născut în Tesalonic în jurul anului 1333 – frate bun al mai cunoscutului umanist filooccidental şi ministru bizantin Dimitrie Kydones (1323-1397)[3] -, Prohor intrase de tânăr ca monah la Marea Lavră, unde a fost hirotonit preot în 1363. Sub influenţa fratelui său a învăţat limba latină traducând în greceşte o serie de scrieri din Augustin şi Toma d’Aquino. Pornind de la lecturile sale scolastice, tânărul ieromonah athonit tomist a început în 1364 să critice deschis atât oral în mănăstire, cât şi în scris Tomosul Sinodului din 1351, precum şi legitimitatea canonică a cultului neoficial care i se aducea la Athos Sfântului Grigorie Palama. Denunţat Patriarhiei de monahii athoniţi scandalizaţi, Prohor a venit în iunie 1367 la Constantinopol, unde patriarhul ecumenic Filotei II Kokkinos i‑a condamnat critica Tomosului din 1351 şi l‑a anatemizat într‑un Sinod din martie-aprilie 1368[4].

În Tomosul redactat cu acel prilej patriarhul Filotei II Kokkinos (cca 1300-1379; patriarh între 1353-1354 şi 1364-1376) face şi un excurs dedicat cultului Sfântului Grigorie Palama[5], arătând că acesta nu e deloc un sfânt mai mic decât marii Părinţi şi Dascăli ai Bisericii vechi. Sfinţenia sa e atestată de minunile făcute la mormântul său din biserica Sfânta Sofia din Tesalonic. Atât el, Filotei, cât şi patriarhul Calist I (1355-1363) ceruseră clericilor din Tesalonic să facă anchete şi să întocmească rapoarte detaliate cu numele martorilor şi beneficiarilor acelor minuni. Plecând de aici, Filotei a compus (în jurul lui 1360) în cinstea lui Grigorie Palama o slujbă (akolouthia: imne şi canoane) şi un Cuvânt de laudă (logos enkomiastikos) despre viaţa lui[6], şi‑l prăznuia solemn în fiecare an la mănăstirea lui Hristos Cel Necuprins (Akataleptos) din Constantinopol în care se afla. Palama era însă cinstit şi în ale locuri, între care şi la Kastoria, unde se ridicase chiar şi o biserică în cinstea lui. Redevenit patriarh în 1364, Filotei le‑a scris monahilor de la Marea Lavră că oricine vrea să‑l cinstească pe Palama este liber să‑l prăznuiască în particular, adică local. Această permisiune a provocat obiecţiile de canonicitate ale lui Prohor Kydones, care era de părere că orice cult nou are nevoie de aprobarea prealabilă a Patriarhiei. Patriarhul Filotei i-a răspuns făcând o distincţie între cultul local, în particular, care n‑are nevoie de nici o aprobare, şi cultul universal, care trebuie sancţionat sinodal. Prin Tomosul din aprilie 1368 patriarhul Filotei a decretat însă ca Sfântul Grigorie Palama să fie prăznuit public în toate mitropoliile Patriarhiei Ecumenice, probabil pe 14 noiembrie, ziua mutării sale la cer.

Cultul Sfântului Grigorie Palama e atestat şi de icoanele şi reprezentările sale iconografice pe pereţii unor biserici din Kastoria – unde apare în diaconicon cu inscripţia „Sfântul Grigorie Palama, arhiepiscop al Tesalonicului şi nou Hrisostom" – şi Tesalonic, în paraclisul mănăstirii Vlatadon de la sfârşitul secolului XIV ca al patrulea din seria „teologilor" prin excelenţă ai Bisericii care‑l înconjoară pe Pantocrator: Ioan Evanghelistul, Grigorie din Nazianz, Simeon Noul Teolog şi Grigorie Palama. Poziţia de „nou Teolog" al Bisericii bizantine târzii a Sfântului Grigorie Palama e atestată, pe de o parte, de vedenia unui monah athonit cu care se încheie Enkomion‑ul patriarhului Filotei – monahul athonit îl vede pe Grigorie Palama la Sfânta Sofia în mijlocul sinodului marilor Părinţi ai Bisericii, alături de „treimea teologilor" Ioan, Grigorie şi Simeon -, iar, pe de altă parte, de slujba (akolouthia) Sfântului Grigorie Palama redactată de acelaşi patriarh Filotei. Aceasta a fost anexată în manuscrise la sfârşitul Mineielor bizantine pe noiembrie, după cum apare în copia ei cea mai veche realizată între anii 1365-1375 şi existentă în codicele 2008 al Bibliotecii Naţionale din Atena, după care a fost editată critic în 1978 de diaconul (azi protoprezbiterul) Vasilios Voludakis[7].

În studiul introductiv ce prefaţează ediţia akolouthiei, părintele Voludakis arată[8] că e vorba de cea mai veche slujbă a Sfântului Grigorie Palama rămasă însă necunoscută, întrucât slujba Sfântului Grigorie Palama din duminica a II-a a Postului Mare cuprinsă în Triod reţine din textul imnografic al lui Filotei doar o mică parte (icosul şi condacul, luminânda şi laudele), restul fiind o compoziţie ulterioară. Mai mult, această slujbă târzie nu apare în nici unul din Triodurile manuscrise până la mijlocul secolului XV. Concluzia care se impune de aici este că dedicarea duminicii a II-a din Postul Mare prăznuirii Sfântului Grigorie Palama a avut loc cândva în intervalul 1445-1545. O sugestie în ce priveşte autorul acestei slujbe târzii ar putea veni de la acrostihul teotokiilor, care arată că autorul canonului imnografic din Triod e un oarecare „Gheorghe". Ipoteza verosimilă a părintelui Voludakis e că acest Gheorghe ar fi de fapt Gheorghe Scholarios (cca 1405-1472) – faimosul teolog bizantin şi adversar al „unirii" de la Florenţa şi primul patriarh sub otomani – înainte de tunderea sa în monahism în 1450, când a primit numele Ghenadie, şi de la care ni s‑a păstrat încă un alt canon imnografic în cinstea Sfântului Grigorie Palama. Cel mai probabil dublarea prăznuirii Sfântului Grigorie Palama prin introducerea ei în Triod după Duminica Ortodoxiei, ca prelungire a acesteia, a avut loc după cucerirea Constantinopolului de către otomani în 1453 la Athos, unde s‑a compilat şi improvizat slujba actuală. Sensul identitar şi polemic al introducerii prăznuirii Sfântului Grigorie Palama în Triod este transparent: marele teolog şi ierarh al Tesalonicului devine ca „al patrulea Teolog" sinonim cu Ortodoxia – unde deţine o poziţie comparabilă cu aceea a Sfântului Toma d’Aquino în Biserica Romano‑Catolică -, e sinteza şi încheierea, piatra unghiulară a edificiului dogmatic al Bisericii patristice şi garantul identităţii ortodoxe în faţa heterodoxiei latine (şi a islamului).

Publicată în toate ediţiile tipărite ale Triodului grec de la Veneţia începând din secolul XVI, slujba lui „Gheorghe" s-a bucurat de o nemeritată popularitate, dată fiind slaba ei calitate poetică şi teologică. Magnifica şi profunda teologic compoziţie a patriarhului Filotei II Kokkinos a rămas pe nedrept uitată în puţine manuscrise bizantine ale Mineielor pe noiembrie, care n-au fost cele după care s-a realizat ediţia tipărită a colecţiei Mineielor greceşti. Primul care a editat-o a fost eruditul monah „colivar" şi redutabilul polemist Atanasie din Paros (1722-1813), care a prefaţat cu ea traducerea neogreacă a Cuvântului de laudă al Sfântului Grigorie Palama scris de acelaşi patriarh Filotei II, traducere publicată la Viena în 1784[9]. Alte două ediţii rarisime dar inexacte ale Slujbei au fost publicate sub formă de broşuri la Tesalonic în 1867 şi 1932. Textul exact a fost restituit critic prin investigarea tradiţiei manuscrise de părintele Voludakis în ediţia sa exemplară din 1978, prefaţată de un amplu şi exhaustiv studiu introductiv, ale cărui rezultate le-am sintetizat mai sus. Publicând aici traducerea românească a acestei remarcabile compoziţii teologice şi imnografice din vremea Bizanţului târziu, ne asociem dorinţei exprimate de editorul ei grec (p. 42) ca această veche Slujbă a Sfântului Grigorie Palama să fie introdusă atât în Minei pe 14 noiembrie, cât şi în Triod în locul celei actuale, producţie târzie şi lipsită de calităţile excepţionale ale creaţiei ucenicului, prietenului şi colaboratorului Sfântului Grigorie Palama, care a fost remarcabilul teolog şi imnograf bizantin, patriarhul Filotei II Kokkinos.

(sursa : Revista Teologică) 

II

SLUJBA CELUI ÎNTRE SFINŢI
PĂRINTELUI NOSTRU GRIGORIE PALAMA ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI

[facerea patriarhului ecumenic Filotei Kokkinos]
cântată în ziua a 14‑a a lunii noiembrie
sau în duminica dinaintea prăznuirii
Părintelui Ioan Hrisostom[10]

La Vecernia Mică

La „Doamne, strigat‑am" punem 4 stihuri şi cântăm aceste stihiri:

glas 1 „Ale cereştilor cete"

Viaţa cea fericită ducând în lume, te veseleşti acum cu noroadele fericiţilor şi locuieşti ca un blând pământul celor blânzi, ierarhule Grigorie, bogat fiind făcut de Dumnezeu în harul tămăduirilor, pe care-l dai celor ce te cinstesc pe tine.

Sădind dogmele ortodoxiei, fericite, tăind spinii cacodoxiei şi înmulţind frumos sămânţa credinţei prin ploaia cuvintelor tale, ai adus lui Dumnezeu spic însutit ca un plugar lucrător.

De strălucirea vieţii tale fără reproş se miră noroadele îngerilor şi ale oamenilor, căci prin alegere liberă te‑ai arătat luptător şi ascet tare, ierarh şi vrednic liturghisitor şi prieten adevărat al lui Dumnezeu.

Slavă…, glas 2

În corturile cele mai presus de lume a primit după vrednicie Hristos Dumnezeu duhul tău Grigorie, părinte înţelepte; căci te‑ai făcut apărător al Treimii cântând în chip lămurit o singură Dumnezeire cu lucrare şi voinţă potrivit firii, singură atotputernică, imitând învăţătura în lume a Apostolilor şi Părinţilor. De aceea Hristos îţi dă şi El acum lucrarea minunilor întărind astfel cuvintele tale. Drept pentru care lăudând astăzi mutarea ta, slăvim în chip ortodox pe Domnul Cel ce te‑a slăvit pe tine.

Şi acum…, A Născătoarei de Dumnezeu

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica Vieţii, păzeşte‑mă sub acoperământul tău.

La stihoavnă, glas 4 „Casa Efratei"

Stâlp sfânt al credinţei ortodoxe te cunoaştem pe tine, ierarhule, prin care răsturnăm falangele ereticilor.

Stih: „Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere."

Rupându‑te de lume te‑ai unit cu Dumnezeu, fericite, drept pentru care te‑ai arătat vas vrednic al Preasfântului Duh, ierarhule.

Stih: „Gura dreptului va cugeta înţelepciune şi limba lui va grăi judecată."

Ai lăsat Egiptul patimilor şi la înălţimea nepătimirii te‑ai ridicat, unde vorbeşti cu Dumnezeu ca unul curat, Grigorie.

 

Slavă…, glas 4

Pe cel ce cu suliţele cuvintelor de Dumnezeu insuflate, prin care Mântuitorul ne izvorăşte apa vieţii şi a mântuirii, i-a rănit pe cumpliţii apărători ai necucerniciei, pe Grigorie să‑l lăudăm în cântări, pe cel preaînţelept în învăţături şi teolog preastrălucit, care a săvârşit alergarea fără de sânge a mărturisirii şi întăreşte prin minuni toată Biserica, pe zelosul Apostolilor şi tovarăşul de drum al Părinţilor, care a scos dumnezeiasca turmă a lui Hristos din feluritele primejdii ale unor cumplite erezii. A cărui pomenire de peste an prăznuind‑o acum, slăvim pe Hristos Dumnezeu Cel Care prin el a întărit dreapta şi binecinstitoarea credinţă.

Şi acum…, A Născătoarei

Din tot felul de primejdii păzeşte‑i pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine, nădejdea sufletelor noastre.

„Acum slobozeşte…", Sfinte Dumnezeule… şi troparul

Călăuzitorule al Ortodoxiei, învăţătorule al bunei cinstiri şi al cuviinţei, luminătorul lumii, podoaba de Dumnezeu insuflată a arhiereilor, Grigorie înţelepte, pe toţi îi luminezi prin învăţăturile tale, liră a Duhului, roagă‑te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, altul mai recent

Luminătorule al Ortodoxiei, întărirea Bisericii şi învăţătorule, frumuseţea monahilor, apărătorul nebiruit al teologilor, făcătorule de minuni, Grigorie, lauda Tesalonicului, crainicule al harului, roagă‑te mereu să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, A Născătoarei

Cel ce pentru noi Te‑ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei pe care i‑ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu care Te‑a născut pe Tine şi care se roagă pentru noi şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, poporul cel deznădăjduit.

Şi apolisul.

 LA VECERNIA MARE

După obişnuitul început, „Fericit bărbatul". La „Doamne strigat‑am" punem şase stihiri

Glas 4

Sfeşnicul nestins, farul neadormit şi mântuitor pentru cei ce plutesc pe mare, limanul senin şi nebântuit de valuri al harului, adunându‑ne acum cu cântări te lăudăm după vrednicie, rugându‑ne ca prin rugăciunile tale să izbăveşti de furtună duhovnicească Biserica pentru care ai luptat vitejeşte.

Glasule al Cuvântului, suflarea Duhului, limba de foc şi neobosită a Ortodoxiei, Grigorie, care prin har faci în chip strălucit cenuşă materia spurcată a ereziilor, pe tine te rugăm ca prin rugăciunile tale să izbăveşti de clevetirea dogmelor potrivnice pe cei ce te laudă pe tine cu bună cucernicie.

Pe tine, cel care mai înainte ai strălucit în asceză şi isihie şi ai văzut împreună cu Duhul adâncul cu anevoie de cuprins al Scripturilor, Hristos te pune acum în chip strălucit în sfeşnicul Bisericii, Grigorie, luminând toată lumea, cu cuvintele tale şi pe cei neîntăriţi întărindu-i cu puterea minunilor tale.

 

Slavă…, glas 6

Atotslăvita prăznuire a ierarhului ne cheamă astăzi. Veniţi dar, iubitorilor de prăznuire, să lăudăm cu un glas pomenirea lui zicând: Bucură‑te, cel ce ai rupt prin credinţă cămaşa necucerniciei şi pe credincioşi i‑ai îmbrăcat în veşmântul Duhului. Bucură‑te, cel ce prin puterea dată ţie de Unul Dumnezeu ai nimicit rătăcirile şi vicleniile cacodocşilor. Bucură‑te, cel ce prin omorârea mădularelor ne‑ai zugrăvit ascetic mântuitoarea Patimă a lui Hristos, pe Care roagă‑L, Grigorie, podoaba dascălilor, să ne izbăvească de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi şi să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, A Născătoarei

Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Fiul Unul‑Născut, Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, în chip de negrăit întrupându‑Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându‑Se pentru noi, nu în două feţe [persoane] fiind despărţit, ci în două firi [unite în chip neamestecat] neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă‑L, curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

Ieşirea mică, „Lumină lină", prochimenul zilei şi paremii de la Pilde şi din Înţelepciunea lui Solomon

Pomenirea dreptului cu laude…

Gura dreptului grăieşte înţelepciune…

Când este lăudat dreptul, se vor veseli popoarele…

La Litie stihirile idiomele

Glas 1

Bucură‑te în Domnul, cetate a Tesalonicului, veseleşte‑te chemându-i pe cei de aproape şi pe cei de departe, pentru că ai în sânurile tale comoară nepieritoare pe atotslăvitul Grigorie, înţeleptul dascăl al adevărului. Desfătează‑te de harurile lui şi vezi fugind molima bolilor, şi strigă cu mulţumire Mântuitorului: Doamne, slavă Ţie!

Cu desfătarea cântărilor să luminăm în chip strălucit ziua de faţă şi să aplaudăm luptele fericitului, căci ne stă înainte în chip strălucit spre laudă dumnezeiescul Grigorie; pentru că surpând vitejeşte năvala ereziilor, a înălţat slăvitul stâlp al dreptei‑credinţe şi luând în mijlocul Părinţilor slava biruinţei roagă pe Mântuitorul să o păzească nerăsturnată.

Luptătorule viteaz al dreptei‑credinţe care ai suferit rele ca un bun soldat al lui Hristos Dumnezeu bineplăcând Celui Care te‑a recrutat, luptă şi acum pentru Biserică lupta cea bună păzindu‑i neclătinată temelia cu dogmele tale, Grigorie.

Luând asupra ta filozofia cea mai înaltă, ierarhule, ai ajuns afară din lume vieţuind mai presus de cele văzute şi te‑ai arătat oglindă fără pată a lui Dumnezeu, iar unindu‑te cu lumina Lui te‑ai făcut lumină şi ai dobândit sfârşit fericit. Roagă‑te, Grigorie, pentru sufletele noastre.

Pe Hristos, Izvorul Vieţii, sălăşluindu‑L în sufletul tău prin viaţa ta curată, arătătorule de cele sfinte Grigorie, râuri de dogme cucernice ai ţâşnit lumii, din care bând credinciosul popor al Bisericii aduce drept roadă a buzelor mulţumire Celui ce a slăvit pomenirea ta în veacul veacului.

Glas 4

Organ de Dumnezeu insuflat prin care ne‑a grăit nouă Duhul Sfânt te‑ai făcut, Grigorie, căci prin răsunetul lui cuviincios sunetul învăţăturii tale a alergat în toată lumea, şi imitator făcându‑te al Apostolilor, cuvioase, ai primit locul acela pe care l‑ai dorit. Roagă‑te Domnului, atotfericite, să dea pace lumii şi să mântuiască sufletele noastre.

Pentru cuvântul lui Dumnezeu deschizându‑ţi gura ai tras Duhul înţelepciunii şi plin de har făcându‑te ai trâmbiţat dogmele dumnezeieşti, Grigorie de trei ori fericite, şi învăţat fiind tainele de puterile îngereşti ai vestit Lumina cea întreită şi neîmpărţită. Drept pentru care luminaţi fiind prin grăirile tale dumnezeieşti ne închinăm Treimii Celei cunoscute într‑o singură Dumnezeire spre mântuirea sufletelor noastre.

Slavă…, glas 8

Alegând sărăcia Domnului te-ai făcut stăpân peste tirania patimilor şi învrednicindu‑te de venirea Dumnezeiescului Duh te‑ai umplut de harurile Lui, drept pentru care tot auzul e plin de minunile tale, atotslăvite Grigorie. Cerul are acum duhul tău, iar pământul trupul tău, iar noi, povăţuiţi în chip înţelept de învăţăturile tale, te rugăm adu‑ţi aminte de staulul lui Hristos, pentru care ai suferit osteneli, pentru care ai luptat ca unul fără de trup, şi roagă‑te Domnului pentru turma ta, cercetând pe cei în nevoi şi făcându‑L pe Dumnezeu milostiv pentru toţi.

Şi acum…, A Născătoarei

Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.

La stihoavnă, aceste stihiri

Glas 5

Bucură‑te, luminătorule al dreptei‑credinţe, soarele strălucitor al Bisericii, faima monahilor, canonul isihiei, dascălul cel mai bun al contemplării şi făptuirii, ierarhe Grigorie, lăcaşul înţelepciunii şi al cunoaşterii, cortul cuvintelor dinăuntru şi dinafară, organ al Duhului, psaltire însufleţită, gură a Domnului care scoate om vrednic dintr-unul nevrednic, roagă pe Hristos să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih: „Gura mea va grăi înţelepciune…"

Bucură‑te, minte preaînaltă, văzătorule al tainelor Duhului, vasul harurilor, făclie purtătoare de lumină a fulgerării şi luminării dumnezeieşti, sălaşul preaputernic şi cinstit al iubirii, cel blând, simplu şi lipsit de răutate cu adevărat, desfăşurarea şi lămurirea Scripturilor, mare a înţelesurilor dumnezeieşti, Grigorie, ocean îndumnezeit şi nedeşertat al cuvântului învăţăturii, roagă pe Hristos să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih: „Gura dreptului va cugeta…"

Bucură‑te adâncul teologiei, canonul preadrept al ortodoxiei, care ai vestit prea limpede unica fire a Treimii într‑o singură voinţă şi lucrare şi Dumnezeirea simplă, atotputernică şi necreată, care i-ai ruşinat pe cei ce nesocoteau harul Duhului şi îndumnezeirea fără timp [atemporală], gură a teologilor, ierarhule Grigorie, slava părinţilor îndumnezeiţi, părtaş şi tovarăş al lor, luminătorule al Bisericii, cel ce dai prin rugăciunile tale mare milă.

Slavă…, glas 8

Sufletul tău ceresc şi fără prihană, preabunule Grigorie, are drept cort şi lăcaş Ierusalimul cel ceresc, ale cărui ziduri au fost zugrăvite de mâinile imateriale ale nevăzutului Dumnezeu. Iar veneratul şi preaputernicul tău trup biserica Înţelepciunii lui Dumnezeu [din Tesalonic] îl are pe pământ vistierie nejefuită de minuni, alt rai al harurilor, la care alergând strângem roadele tămăduirilor. Străjuieşte, rugămu‑ne, acest oraş drag ţie de molima ereziilor celor rele ca unul ce ai îndrăznire la Hristos Cel ce te‑a preamărit pe tine.

Şi acum…, A Născătoarei

Fecioară care nu ştii de nuntă, care ai zămislit în chip nevăzut pe Dumnezeu cu trup, Maică a Dumnezeului Celui Preaînalt, primeşte rugăciunile robilor tăi, atotneprihănită, care dai tuturor curăţire de greşeli; primind acum rugăminţile noastre roagă‑L să ne mântuiască pe toţi.

„Acum slobozeşte…", „Sfinte Dumnezeule…" şi troparele [de la Vecernia Mică]

Călăuzitorule al Ortodoxiei…

Slavă

Luminătorule al Ortodoxiei…

Şi acum

Cel ce pentru noi te-ai născut…

Şi apolisul.


[1] Cu privire la anul morţii Sfântului Grigorie Palama există în sursele existente o discordanţă nesoluţionată încă definitiv: Encomionul patriarhului Filotei II Kokkinos ne spune că a murit în vârstă de 63 de ani pe 14 noiembrie, ziua închinată prăznuirii Sfântului Ioan Hrisostom, după doisprezece ani şi jumătate de episcopat. Întrucât hirotonia avusese loc în mai-iunie 1347, rezultă ca an al morţii anul 1359, dată acceptată de cei mai mulţi savanţi. Această datare e contrazisă însă de mărturia aşa‑numitelor Cronici bizantine mici (ed. P. Schreiner, 1977) semnalată încă de N. Bees („To etos tes teleutes Gregoriou Palama", Athena 16, 1904, p. 638 şi 18, 1906, p. 399-340). Potrivit acestora Sfântul Grigorie Palama ar fi murit în anul 6866 = 1357/1358, dată confirmată indirect şi de menţionarea morţii lui Palama în finalul Istoriei bizantine a lui Nichifor Gregoras care se întrerupe cu relatarea evenimentelor din toamna lui 1358, precum şi de alte indicii. De aceea savanţii actuali, recunoscând dificultatea explicării motivelor erorii lui Filotei Kokkinos, înclină tot mai mult spre stabilirea datei morţii Sfântului Grigorie Palama pe 14 noiembrie 1357: H.‑V. Beyer,„Eine Chronologie der Lebensgeschichte des Nikephoros Gregoras", Jahrbuch der österreichischen Byzantinistik 27 (1978), p. 151-152 şi, mai ales, pe larg: A. Rigo, „La canonizzazione di Gregorio Palama (1368) ed alcune altre questioni", Rivista de studi bizantini e neoellenici 30 (1993), p. 155-202, nota 9: p. 159-161.

[2] PG 151, 717-762 şi traducerea diac. Ioan I. Ică jr: „Tomosul Sinodului constantinopolitan din mai-august 1351 – principalul text oficial al dogmei energiilor necreate", Studii teologice, seria a III‑a, an I, 2005, nr. 1, p. 65-111. Învăţătura Sinodului din 1351 a fost rezumată sub forma a şase anateme şi şapte aclamaţii introduse în Sinodiconul Ortodoxiei (ed. J. Gouillard, 1967; trad. rom. Ioan I. Ică jr în Mitropolia Ardealului 30, 1985, nr. 7-8, p. 453-456).

[3] Cf. G. Mercati, Notizie di Procoro e Demetrio Cidone, Manuele Caleca e Teodoro Meliteniota ed altri appunti per la storia della teologia e letteratura bizantina del secolo XIV(Studi e testi 56), Città del Vaticano, 1931. Dimitrie Kydones, care în 1354 terminase de tradus în latină Summa contra Gentiles a lui Toma d’Aquino, s-a convertit în octombrie 1369 la Roma la romano‑catolicism împreună cu stăpânul său, împăratul Ioan V Paleologul (1341-1391).

[4] Prohor, care avea să moară deţinut într‑o mănăstire constantinopolitană la sfârşitul lui 1369 sau începutul lui 1370, a fost combătut teologic de împăratul Ioan VI Cantacuzino devenit monahul Ioasaf: ed. E. Voordeckers / F. Tinnefeld: Johannis Cantacuzeni Refutationes duae Prochori Cydonii (Corpus Christianorum Series Graeca 16), Brepols, Turnhout, 1987. Mitropolia Tesalonicului va introduce în Sinodiconul Ortodoxiei anateme speciale pentru cei doi fraţi Kydones.

[5] Publicat pentru prima dată de patriarhul Dositei II al Ierusalimului în Tomos agapis kata Latinon, Iaşi, 1698, p. 93-114, ediţie defectuoasă reluată în PG 151, 693-716. Ediţie critică exemplară de A. Rigo în: Gregorio Palama e oltre. Studi e documenti sulle controversie teologiche del XIV secolo bizantino, Florenţa, 2004, p. 99-134 text, p. 1-97 studiu. Traducerea mea românească e în curs de apariţie la Editura Deisis ca volumul I din seria Scrierilor Sfântului Grigorie Palama. Excursul despre canonizarea Sfântului Grigorie Palama (PG 151, 710D-712B) e studiat exhaustiv de A. Rigo în articolul „La canonizzazione…" (supra n. 1).

[6] Publicat iniţial de D. Kleopas la Ierusalim în 1857 ca anexă la ediţia primelor 41 de omilii ale Sfântului Grigorie Palama, de unde textul encomionului a fost reluat în PG 151, 551-656. O ediţie ameliorată cu traducere neogreacă a dat prof. P. Christou: Philotheou Kokkinou Bios Gregoriou Palama (EPE 70), Thessaloniki, 1984, ediţia critică fiind publicată de prof. D. Tsamis în:Philotheou tou Kokkinou Hagiologika erga. I. Thessalonikeis hagioi (Thessalonikeis Byzantinoi Syngrapheis 4), Thessaloniki, 1985, p. 427-591. Traducerea mea românească e în curs de apariţie la Editura Deisis ca volumul I din seria Scrierilor Sfântului Grigorie Palama.

[7] Akolouthia tou en hagiois Patros hemon Gregoriou archiepiskopou Thessalonikes tou Palama hetis men hypo tou hagiotatou patriarchou Konsatntinoupoleos Philotheou tou Kokkinou krtikos de apokatastatheisa hypo tou diakonou Basileiou E. Boloudake nyn proton typois ekdidotai pleres eis tas Ekdoseis Athos en Peiraiei [Pireu], 1978.

[8] Ibid., p. 33-42.

[9] Ho Palamas ekeinos etoi Bios axiothaumatos tou en hagiois patros hemon Gregorion archiepiskopou Thessalonkes tou thaumatourgon toupiklen Palama syngrapheis men hypo tou hagiotatou Pariarchou Konstantinoupoleos kyriou Philotheou tou Thessalonikeos, metaphrastheis de para tou en hieromonachois elachistou Athanasiou tou Pariou, tou en aute polei anaxios scholarchountos, Viena, 1784.

[10] Traducere după ediţia critică a protoprezbiterului Vasilios Voludakis: Akolouthia tou en hagiois Patros hemon Gregoriou archiepiskopou Thessalonikes tou Palama…, Pireu, 1978, p. 73-135.

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.