21 Oct

SFINȚII MĂRTURISITORI ARDELENI

SFINȚII MĂRTURISITORI ARDELENI: VISARION, SOFRONIE, OPREA, IOAN ȘI MOISE MĂCINIC

[…] Mărturia acestor vieți sfinte este cu atât mai importantă pentru noi cu cât ea s-a petrecut la ceea ce istoricii numesc „începutul istoriei moderne”, apropiată de noi. Dar mult mai important este ca astăzi avem mărturia unor români ortodocși care au ales mucenicia în fața unor împrejurări deosebit de vitrege și de vrăjmășești față de Biserica Ortodoxă. În veacul al XVIII-lea, Transilvania era sub stăpânire străină, aflată în cadrul Imperiului Habsburgic. Catolicismul era în plină ofensivă, încercând, prin Contra-reformă, să recâștige terenul pierdut în fața protestantismului și, prin alte strategii, să câștige în defavoarea a ceea ce era numit „ritul grecesc de răsărit”, adică a Ortodoxiei. Ca de obicei, această ofensivă era pur exterioară, dusă cu armele politicii sau ale diplomației și/sau cu arme pur și simplu, adică cu forță armată. Metodele silnice, bazate pe forță brută, au fost folosite însă asupra popoarelor „proaste”, lipsite de apărare, aflate cumva dincolo de lege și de protecția oferită de aceasta – anume, popoarele ortodoxe, care erau încă de pe atunci caracterizate drept înapoiate. Metoda folosită de catolicism în ofensiva sa în aceste teritorii lipsite de organizare politică proprie, aflate sub dominația unor elite care aveau alte credințe și erau de altă etnie decât poporul de jos a fost numită „uniatism”. Alegând să nu forțeze o înfruntare directă cu credincioșii ortodocși, catolicii au imaginat o modalitate mai “diplomatică” de a determina lepădarea de dreapta credință și primirea ereziilor catolice. Prin uniație, li se promitea celor aflați sub stăpânire habsburgică faptul că își vor păstra „ritul” lor de răsărit, adică  forma slujbelor, a portului bisericesc etc., fiind adăugat „doar” o recunoaștere a dogmelor catolice – rolul Papei, erezia filioque și altele. Cu alte cuvinte, forma se păstra, însă era anulată, golită de substanță, prin cedările esențiale la nivel dogmatic și jurisdicțional.

Această metoda își păstra avantajul că putea da celor slabi impresia că răul făcut „nu e așa mare”, și că, având în vedere că se păstrau rânduielile (exterioare!) de fapt nu era decât o adaptare inteligență la exigențele și vitregiile vremurilor. Pentru cei pentru care ortodoxia însemna numai o rânduială exterioară, un simplu obicei moștenit, desigur că acest „aranjament” gândit de iezuiți a fost cel mai sigur mijloc de catolicizare, adică de… lepădare a dreptei credințe.

Trebuie precizat că punctul de vedere al Romei nu a evoluat semnificativ de atunci.

Sursa:www.razbointrucuvant.ro, pentru continuare urmati linkul:

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/10/22/marturisitorii-romani-in-fata-silniciei-uniate-pilde-vii-ce-pot-deveni-oricand-actuale/#more-1403

Părintele Mihai Aldea despre greco-catolici

httpv://www.youtube.com/watch?v=uv2cr0W5K_U

httpv://www.youtube.com/watch?v=pvcGJOMqrSo

httpv://www.youtube.com/watch?v=GG2raV4LRKo 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.