31 Ago

Sfântul Alexandru de Svir

 

Sfântul Alexandru din Svir a viețuit între anii 1448-1533, în Rusia, fiind singurul sfânt cunoscut care s-a învrednicit a vedea Sfânta Treime, precum odinioară Dreptul Avraam. În viața sfântului s-a întrupat cuvântul Mântuitorului, care zice: “Fericiți sunt cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”

Pământul rusesc a născut mari sfinți Bisericii lui Hristos, mari închinători ai Sfintei Treimi. Astfel, dintre cei ce au primit supranume, datorită evlaviei și râvnei lor, îi amintim pe următorii: Sfântul Serghie de Radonej este numit “teologul Sfintei Treimi“, Sfântul Andrei Rubliov este numit “zugravul Sfintei Treimi“, Sfântul Pavel Florenski este numit “mărturisitorul Sfintei Treimi” prin mucenicie, iar Sfântul Alexandru din Svir este numit “proorocul Sfintei Treimi“, ca unul ce s-a învrednicit să vadă Sfânta Treime, asemenea lui Avraam, prin arătarea a trei îngeri.

În anul 1904, Sfântul Ioan de Kronstadt scria în “Jurnalul” său:

Cei trei Sfinti Ingeri i s-au aratat sfantului pe la anul 1506, pe malul lacului Roscinsk, in apropierea raului Svir, ei poruncindu-i sa construiasca o biserica in cinstea Sfintei Treimi. Aici s-a ridicat mai tarziu Manastirea Sfanta Treime, care acum este cunoscuta sub numele de Lavra Sfantului Alexandru de Svir – Svirski.De două ori, în întreaga istorie a omenirii, s-a arătat Dumnezeu în Treime înaintea ochilor omului, prima oară Sfântului Avraam, la Stejarul din Mamvri, arătând marea mila a lui Dumnezeu față de neamul omenesc, iar 

 a doua oară, pe pământ rusesc, Sfântului Preacuvios Alexandru de Svir“.

Sfântul Alexandru de Svir – un “Avraam” al Noului Testament

Alexandru s-a născut în data de 15 iunie 1448, în părțile Novgorodului, într-o familie de creștini evlavioși. El a fost cel de-al treilea copil al lui Ștefan și al Vassai. La Botez, sfântul a primit numele de Amos. Părinții săi au dorit ca el să se căsătorească, însă alta era cale cea sădită deja în inima lui. La numai 19 ani, tânărul Amos pleca spre Mănăstirea Valaam, măreața lavră rusească de pe Lacul Lagoda.a

Trecând peste râul Svir, pe malul lacului Roscinsk, sfântul a auzit un glas tainic ce l-a îndemnat a ridica acolo o mănăstire. Îngerul său păzitor l-a însoțit însă mai departe, spre Mănăstirea Valaam. În această mănăstire, tânărul a petrecut ca frate vreme de șapte ani, abia apoi el fiind tuns în monahism, sub numele de Alexandru, la vârsta de 26 de ani.

Tatăl său, căutându-l prin multe locuri, l-a găsit în cele din urmă pe insulele de la Valaam. Ca urmare a întâlnirii cu fiul său, monahul Alexandru, tatăl său a intrat și el în mănăstire, precum și mama sfântului. Tatăl se va numi Serghie, iar mama se va numi Varvara.

Zece ani s-a nevoit sfântul lucrând tăcerea pe insula numită “Insula Sfântă”. Pe această insulă se mai păstrează încă și astăzi peștera cea strâmtă în care acesta s-a nevoit, însemnată cu o frumoasă cruce de lemn.

Odată, în vremea rugăciunii, Sfântul Alexandru de Svir, a auzit un glas dumnezeiesc, care i-a zis:

Alexandru, ieși din acest loc și mergi pe locul arătat odinioară ție și acolo te vei mântui“.

Ieșind din peșteră, sfântul merse până pe malul lacului mai sus amintit.

În anul 1485, sfântul s-a așezat pe malul râului Svir, de la care și-a luat și numele. Vreme de mai bine de șapte săptămâni, sfântul s-a nevoit în cunoașterea voii lui Dumnezeu, hrănindu-se numai cu ierburile ce creșteau prin zonă.

Mai bine de opt ani, sfântul a fost ascuns tuturor. Astfel, abia în anul 1493, sfântul a fost găsit, din rânduiala lui Dumnezeu, de către un vânător aflat la vânătoare de reni. Un singur om a fost nevoie să îl întâlnească pe sfânt, ca mai apoi toată lumea să alerge la el, pentru rugăciune și binecuvântare.

Ani mulți au trecut de când sfântul s-a stabilit în această pustie, până să afle voia lui Dumnezeu. Astfel, trecând mai bine de 23 de ani, Domnul a binevoit a I se arata, în chipul a Trei Îngeri, precum și odinioară, lui Avraam, la Stejarul lui Mamvri. Fiecare înger era lumină adâncă și purta în mână un sceptru.

Îngerii au zis către sfânt, cuprins fiind de tremur:

Îndrăznește, fericite, nu-ți fie frica. Preaiubitule, pentru că vezi în Trei Persoane pe Cel ce Vorbește cu tine, înalță o biserică în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Treimea Sfântă. Iată, îți las pacea Mea, pacea Mea ți-o voi da ție.”

Pe locul minunatei descoperiri se înalță astăzi o măreață mănăstire, închinată Sfintei Treimi, numită în tot locul “Lavra Sfântului Alexandru de Svir“.

Sfântul Alexandru de Svir a trecut la Domnul în data de 30 august / 12 septembrie 1533, fiind în vârstă de 85 de ani. După cum el însuși a lăsat scris, trupul său a fost înmormântat în pustie, iar nu în mănăstirea ridicată de el.

Sfântul Alexandru de Svir – aflarea Sfintelor sale Moaște

Prima aflare a Sfintelor sale Moaște a avut loc în anul 1641, în data de 17 / 30 aprilie, în Săptămâna Floriilorcând un fulger a căzut pe pământ, în apropierea mormântului sfântului. În acea zonă se lucra la o nouă biserică. Muncitorii au descoperit un mormânt necunoscut. Sfintele Moaște au fost păstrate în biserică până în anul 1918, când comuniștii au profanat locul și au distrus toate cele din interior. Trupul sfântului s-a pierdut în negura vremii, mănăstirea fiind transformată în spital de psihiatrie.

Cea de-a doua aflare a Sfintelor Moaște a avut loc abia în anul 1997, când Mănăstirea Sfântului Alexandru de Svir a fost redeschisă. După mai bine de un an de căutări, Sfintele Moaște au fost găsite în depozitul Muzeului Academiei Militare de Medicină. Aduse cu mare cinste în mănăstire, Moaștele Sfântului Alexandru se află astăzi în biserica zidită de el însuși. Moaștele sfântului izvorăsc mir din abundență.

Iar noi, minunându-ne de această preaminunată arătare a Treimii în chip îngeresc, ție îți cântăm: Bucură-te, slujitor tainic al Preasfintei și Celei de o ființă Treimi;Bucură-te, părtaș al strălucirii treimice, celei în chipul focului; Bucură-te, închinător al Dumnezeirii Celei în Trei străluciri!” (Icosul 7 din Acatistul sfântului Alexandru din Svir)

(Sursa: Creștin Ortodox: Sfântul Alexandru de Svir – Avraam al Noului Testament)

Tropar

Plăcutule ales al lui Hristos și făcătorule de minuni, Cuvioase Părinte Alexandre, pe tine, cel ce ca o stea luminoasă a lui Dumnezeu lumea ai luminat și viețuirea ta cu virtutea și cu mulțimea facerilor de minuni ai împodobit, cu dragoste în cântări duhovnicești te lăudăm: iar tu, îndrăzneală către Domnul având, cu rugăciunile tale de toate nenorocirile ne slobozește, ca să-ți cântăm: Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.

***

Moaștele Sfântului Alexandru din Svir

(…) Dezvelite puțin, moaște de sfânt plecat la Domnul în anul 1533, absolut integre; mâna dreaptă deschisă către noi, astfel încât se văd clar și firesc, ca la orice om viu, liniile palmei; mâini muncite greu, cu buricele degetelor bătucite și unghii întregi! Piciorul întreg și nestafidit, de culoare gălbui – maronie! 500 de ani au trecut ca o clipă, este posibil?

Există mărturii scrise: pe la 1918 bolșevicii au trimis o comisie compusă din specialiști în chimie, pentru examinarea moaștelor Sf Alexandru din Svir. După ce comisia a stabilit că moaștele nu sunt “o păpușă de ceară” și nici “un schelet în șlapi”, ci cu adevărat trup sfânt neputrezit, bolșevicii au început campania de ascundere a moaștelor, care au fost puse într-o capela sigilată, situată într-un spital din Lodeinoe Pole, apoi au fost mutate la St Petersburg pentru a li se pierde urma (statul ateu a luptat cu toate aceste forme manifestări de sfințenie, în dorința lor de a distruge Biserica).

În decembrie 1997 s-a descoperit, la Academia de Medicină Militară din St Petersburg “exponatul anatomic” care, după lungi luni de examinare, au fost certificate ca fiind moaștele Preacuviosului Alexandru Svirski, marele factor de minuni! Însă, chiar înainte de a începe munca, echipa din care făceau parte un antropolog, un stomatolog, specialiști în anatomie, chimie și isorie a constatat în mod direct asemănarea uimitoare între descrierea făcută la anul 1641, la prima aflare a sfintelor moaște, și acel “exponat” care a fost aflat la Academia de Medicină Militară – și aceasta deoarece chipul Sf Alexandru nu doar că nu era putrezit, dar se vedea și o parte a bărbii!

Cel mai uluitor este faptul că faţa s-a păstrat foarte bine, iar părțile care putrezesc la omul obișnuit în primul rând – țesuturile moi ale buzelor, nasului și urechilor, erau neatinse!Cuviosul Alexandru le-a dat un semn celor ce-l cinsteau, deja înainte ca examinarea să se sfârșească. Când a fost primit acordul pentru săvârșirea unei rugăciuni în clădirea unde se aflau Sfintele moaște, toți cei prezenți au rămas înmărmuriți. Moaștele au început să izvorască mir din abundența. Se părea ca Preacuviosul le răspunde celor ce i se rugau: Vă aud. Eu sunt!

La 30 iulie 1998, moaștele au fost expuse pentru a fi cinstite de către credincioși, un șir nesfârșit de pelerini venind să se închine înaintea lor, primind tămăduiri trupești și sufletești. De altfel, călugarul care a stat la capătul raclei, a observat că izvorârea de mir era variabilă, probabil în funcție de credința celor care veneau să se închine.

[…]

Biserica din mijlocul mănăstirii, albă cu turle verzi – turcoaz, în care sunt așezate spre închinare moaștele Sf Alexandru din Svir nu este, însă, aceeași cu cea înălțată pe locul în care s-a arătat Sfânta Treime, singura dată unui sfânt al Noului Testament, la anul 1506. Aveam să aflăm această biserică în imediata apropiere, în cadrul unui complex monahal distinct însă nerestaurat, despre care ghida mănăstirii ne-a spus ca, în anii comunismului, a servit ca sanatoriu pentru bolnavi mintali. Extraordinar loc de recuperare, printre sfinții zugrăviți pe zidurile rănite de vreme și de necredință, loc zguduitor prin puterea de sugestie a picturii rămasă pe ziduri prin voia Domnului: Înfricoșătoarea Judecată sau privirea cutremurătoare a Domnului Iisus, pe năframa Veronicăi…

Trebuie să ajungi aici ca să înțelegi că forţa răului nu avea cum să biruie ceea ce Sfânta Treime a preamărit, în mod unic, în istoria de până acum a creștinismului – pe Sf Alexandru din Svir cel smerit și biserica Sa.

Plăcutule ales al lui Hristos și făcătorule de minuni, Cuvioase Părinte Alexandre, pe tine, cel ce ca o stea luminoasă a lui Dumnezeu lumea ai luminat și viețuirea ta cu virtutea și cu mulțimea facerilor de minuni ai împodobit, cu dragoste în cântări duhovnicești te lăudăm: iar tu, îndrăzneală către Domnul având, cu rugăciunile tale de toate nenorocirile ne slobozește, ca să-ți cântăm: Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

(Sursa: Lumea Credintei: Pelerini ai nopților albe: Rusia, la Sf Alexandr din Svir)

sursa:www.razbointrucuvant.ro


Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.