12 Mar

Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron-prima sâmbătă din Postul Mare

theotyrn.jpg

“Sâmbăta lui Toader” (a Sfântului Mucenic Teodor Tiron) – minunea colivelor şi pomenirea morţilor. ŞI DESPRE ADUCEREA AMINTE DE MOARTE

Prima sâmbătă din Postul Sfintelor Paşti este cunoscută sub denumirea de Sâmbăta colivelor sau Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron. Cu aceasta zi încep pomenirile celor trecuţi în lumea veşniciei. Aceste pomeniri se vor face în fiecare sâmbăta din Postul Sfintelor Paşti, până în sâmbăta Floriilor.

Ieromonahul Makarios Simonopetritul:

“Praznicul Sfântului Mucenic Teodor Tiron este, după Karabinov, cea mai veche sărbătoare fixă deplasată în ciclul liturgic mobil. Marea popularitate a acestui sfânt, al cărui sanctuar din Euhaita atrăgea mulţimile, a făcut ca pomenirea lui să fie transferată în prima sâmbătă a Postului Mare, după cum atestă Typikon-ul Marii Biserici.

Nu este însă vorba doar de un transfer al sărbătoririi prăznuite de Triod. Căci, în timp ce Typikon-ul Marii Biserici nu indică decât sinaxa mucenicilor, Triodul comemorează în această zi mai precis minunea colivelor, a cărei naraţiune e atribuită patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sfârşitul secolului IV).

În timpul domniei tiranice a împăratului Iulian Apostatul, acesta a poruncit să se stropească cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute pe piaţa cetăţii imperiale, pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creştinilor.Dar mucenicul Teodor s-a arătat în vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul lui Iulian şi sfătuindu-l să fiarbă grăunte de grâu (kolva) şi să le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca aceştia să nu meargă să cumpere de la piaţă.

Fiind astfel izbăviţi de întinăciunea idolatriei graţie acestui mucenic surpător al idolilor, arhiepiscopul a poruncit credincioşilor să serbeze în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, un praznic care să comemoreze acest eveniment. Această primă sâmbătă e, aşadar, ocazia unei duble bucurii: încheierea primei perioade a postului şi prăznuirea mucenicului.

“Să ne odihnim în sâmbăta de astăzi, oamenilor, încetând ostenelile cele de ieri, pentru Cel ce a binecuvântat această zi cu odihna şi cu prăznuirea cea de acum a mucenicului“.

Praznicul mucenicului e dublu şi el, pentru că în el ne bucurăm atât de minunea colivelor, cât şi de nevoinţele muceniceşti ale Sfântului Teodor. De aceea, slujba zilei nu are “Aliluia” pentru adormiţi, ca în celelalte sâmbete, ci “Dumnezeu este Domnul“. Imnologia cuprinde piese rezervate laudei lui Teodor şi altele închinate minunii colivelor. Lectura sinaxarului care relatează această minune e completată de cea a panegiricului Sfântului Teodor atribuit Sfântului Grigorie al Nyssei.

Comemorarea mucenicului Teodor Tiron într-o sâmbătă în mod normal consacrată memoriei colective a sfinţilor şi a martirilor apare, aşadar, drept o specificare a acesteia, înscriindu-se ca un fel de concluzie a seriei celor trei sâmbete festive: Sâmbăta Morţilor, Sâmbăta Asceţilor şi Sâmbăta lui Teodor.

Pe de altă parte, cu excepţia Sâmbetei Acatistului, celelalte sâmbete din Postul Mare nu vor cuprinde comemorări deosebite, sărbătoarea colivelor îngăduind astfel evidenţierea caracterului privilegiat al primei săptămâni. La încheierea acesteia din urmă, adunarea mucenicilor reprezentată de Sfântul Teodor se asociază, aşadar, prin rugăciunile şi exemplele ei eforturilor întreprinse de credincioşi, pentru a-i ajuta pe calea ce le rămâne de parcurs în săptămânile următoare.

“Postul cel curat şi fără prihană la noi acum ajungând, a adus cu sine săvârşire de minuni muceniceşti. Căci prin post ne curăţim de întinăciunile şi de necurăţiile cele sufleteşti iar prin dovezi şi lupte vitejeşti asupra patimilor ne îmbărbătăm. Pentru aceasta şi cu darul sfintei postiri luminându-ne şi cu minunile mucenicului Teodor întărindu-ne în credinţa întru Hristos, cerem de la El să dea mântuire sufletelor noastre“.

Ca şi în Sâmbăta Morţilor, după Vecernie (şi Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite) de vineri se trece la Panihide şi la binecuvântarea colivelor, dar aici semnificaţia e puţin diferită. E vorba mai puţin de supravieţuirea vechilor ospeţe funerare ale primilor creştini, cât de un oficiu festiv comemorând minunea colivelor şi biruinţa împotriva planului perfid al Iui Iulian Apostatul, graţie intervenţiei miraculoase a mucenicului Teodor.

Această diferenţă apare şi în structura Panihidei: aceasta nu mai cuprinde Psalmul 90 şi “Aliluia” ca la Panihida adormiţilor, ci Psalmul 142 şi “Dumnezeu este Domnul” festiv, un canon al Sfântului Ioan Damaschinul la această minune, binecuvântarea colivelor şi apolisul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, la sfârşitul căreia se reintră în procesiune în trapeză pentru prima masă oficială a săptămânii.

Obiceiul lavrei Sfântului Sava cel Sfinţit şi al chinoviei Sfântului Eftimie era ca în cursul acestei mese să se acorde o dispensă de vin şi untdelemn întru cinstirea sfântului zilei, dar Typikon-ul tipărit precizează ca a fost desfiinţat din pricina respectului datorat primei săptămâni a Postului Mare”.

(din: “Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic“, Editura Deisis, Sibiu, 2000)

sursa:www.razbointrucuvant.ro

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.