28 Nov

Rusia a fost binecuvântată încă odată!!!

httpv://www.youtube.com/watch?v=ceAeOiHfBGo

CULTUL MOAȘTELOR SFINTE LA RUȘI

ȘI CUM REFLECTĂ MASS-MEDIA RUSĂ FENOMENUL

Se spune că este imposibil să îi faci pe ruși să iasă în stradă, că nu mai mult de câteva sute de oameni vor veni în mod curent la mitinguri ale opoziției. Asta e cu siguranță adevărat când e vorba de mitinguri, precum și de orice tipuri de adunări. Dar există o excepție. În ultimii ani, Maica Domnului și unii dintre cei mai mari sfinți ai creștinismului, cei mai mulți trecuți la cele veșnice de câteva secole, au fost capabili să scoată în stradă zeci de mii, chiar sute de mii de ruși care să stea la cozi uriașe timp de ore întregi, sau să mărșăluiască în procesiuni întinse pe kilometri, fie zăpadă sau ploaie, fie la temperaturi la limita înghețului sau pe o căldură înăbușitoare.

Vorbesc despre imensa popularitate a moaștelor, a icoanelor făcătoare de minuni sau a altor obiecte sfinte, fenomen cunoscut în limba rusă ca “svyatyni” – un fenomen în mare parte uitat în Occidentul creștin, dar foarte viu în Răsăritul creștin și într-adevăr înfloritor în Rusia de astăzi.

O procesiune remarcabilă are loc zilele acestea în Rusia, ceva ce ar putea fi cu greu imaginat în orice țară modernă, cu excepția, poate, a unor părți ale Spaniei, Italia, Grecia sau America Latina. Dar scara este fără precedent.

Brâul Maicii Domnului, denumit și Brâul Preasfintei Doamnei noastre Născătoare de Dumnezeu – comoară sfântă de la Mănăstirea Vatopedi de pe Muntele Athos din Grecia, călătorește în străinătate pentru prima oară. Brâul călătorește cu mare cinste, zboară într-un avion privat, închiriat de organizatorul turului – influenta Fundație a Sfântului Andrei, și este însoțit de șase călugări de la Mănăstirea Vatopedi. În Sankt Petersburg, a fost salutat de către nimeni altul decât premierul Vladimir Putin. În Ekaterinburg, al patrulea oraș ca mărime din Rusia, guvernatorul Alexander Misharin și episcopul din regiune, Mitropolitul Kirill, întâlnirea cu relicva sfântă s-a făcut în prezența gărzii de onoare – înainte ca o procesiune de aproximativ 15.000 de persoane să o ducă la catedrală.

Numerele sunt uluitoare, într-adevar. În Sankt Petersburg, se estimează că un milion de oameni au venit să venereze Brâul în trei zile și trei nopți, în conformitate cu relatările din mass-media locală. Oamenii stăteau în linie pentru douăsprezece-paisprezece ore pentru a fi în măsură să-i sărute caseta de argint care conține bucăți de țesături de lână de cămilă se crede că au fost țesute și purtate de către Fecioara Maria, și să ia o mică țesătură proprie binecuvântată pe relicvă. În Ekaterinburg au fost 300.000, în Krasnoyarsk – 100.000. Relicva a fost deja în Extremul Orient – în Vladivostok, și Far North – în Norilsk, dincolo de Cercul Arctic. Volgograd și Stavropol, în partea de sud sunt la rând în zilele ce vor urma. Și este greu de imaginat ce fel de mulțimi se vor reuni la Moscova atunci când, până la sfârșitul lunii noiembrie, relicva sosește în capitală înainte de a pleca pentru totdeauna din Rusia.

Desigur, multe din persoanele așezate la coadă sunt femei – Brâul Maicii Domnului se crede că vindecă infertilitatea. Dar nu sunt numai femei. Oamenii vin din alte orașe și localități, așteaptă ore dacă nu de zile, stau, de obicei, în rânduri calme și în rugăciune – spre deosebire de cozile din aeroporturi sau de cele din epoca sovietică pentru mezeluri. Zilele trecute, un coleg, pe care nu l-am suspectat de religiozitate în mod special, s-a apropiat de mine întrebând despre datele la care Brâul ar fi în Moscova. Omul este convins să meargă și să stea la coadă, pentru atâta timp cât este nevoie. Rușii discută, inclusiv pe bloguri și pe rețelele sociale, dacă acest lucru merită făcut și despre sensul și înțelesul acestui pelerinaj. Este semn de credință profundă și predispoziție specială la sfințenie? Sau un rudiment de păgânism? Cât de creștin este într-adevăr acest obicei?

Răspunsul meu este – toate din cele de mai sus. Mai mult decât atât, venerarea, sau respectul pentru cele sfinte, sau chiar vânătoarea după diferite tipuri de “svyatyni” este un element central al religiozității ruse. “Rusia nu cunoștea nici Reforma, nici Contrareforma cu explicațiile lor, interpretările simbolice și încercarea dezrădăcinarii tradițiilor medievale de venerare a idolilor“, scria celebrul savant rus Christian George Fedotov în 1946 în clasica sa lucrare “Mintea Religioasă Rusă“. “Țăranul rus, chiar și în secolul al 19-lea, a trăit ca și cum ar fi fost în Evul Mediu. Mulți străini au scris că acest popor este cel mai religios din Europa. Dar, în esență, este vorba mai mult despre diferite grade de maturitate, mai degrabă decât despre particularitățile substanțiale ale spiritului și ale culturii. Aceiași factori istorici au păstrat percepția religioasă a poporului rus, în epoca raționalismului; în timp ce nu s-au atins de multe obiceiuri păgâne, culte și chiar de o anumită viziune păgână, existența atât în interiorul bisericii cât și în afara acesteia.

Într-adevăr, care a fost motivul inițial pentru construirea Catedralei Amiens – cea mai mare structură medievală din Europa? Acesta a fost capul Sfântului Ioan Botezătorul – una dintre miile de moaște pe care cruciații le-au jefuit din Orientul creștin ca să le mute în Occident.Astăzi, nu mai sunt atât de mulți romano-catolici care să mai vină la Amiens pentru asta. Dar, odată cu deschiderea granițelor și cu globalizarea, creștinii ortodocși au început să o facă ei – iar custozii catolici ai relicvelor sfinte sunt fericiți de apariția a noi pelerini. Sau, aceștia [ortodocșii] vin la Notre Dame din Paris în prima vineri a lunii, atunci când coroana de spini a lui Hristos este scoasă pentru venerare – mai mult de jumătate din închinători ar fi ortodocși, mulți dintre ei – ruși.

Cu câțiva ani în urmă am petrecut aproximativ o oră în partea din spate a Peșterii Nașterii Domnului din Betleem, atât rugându-mă, cât și uitându-mă la mulțimea de oameni ce vorbeau în tot felul de limbi străine, oameni care veneau la altar în locul în care Iisus se crede că a fost născut. Era acolo un grup de pelerini protestanți americani, purtând tricouri identice și insigne cu un slogan creștin pe ele. Vorbeau cu voce tare, râdeau, făceau fotografii iar un cuplu de tineri veseli chiar s-a așezat pe altar – cu siguranță neștiind că acela este altar sau nu chiar necunoscându-i însemnătatea – pentru a face o fotografie. La scurt timp după ei, a venit un grup de turiști ruși, nici măcar pelerini. Aceștia se mișcau în liniște. Femeile își acoperiseră capul cu ce aveau la îndemână – acestea au fost în mod evident nepregătite să fie în biserică. Au aprins lumânări, și-au făcut semnul crucii, au îngenuncheat în fața stelei de pe podea, în locul Nașterii Domnului. Nu păreau a fi dintre cei ce merg regulat la biserică, dar erau plini de venerație în fața locului sfânt de care au fost atât aproape. Îmi amintesc ce gândeam atunci: acești protestanți americani au venit aici cu scopul pelerinajului în Țara Sfântă și cunoșteau cu siguranță mult mai multe despre creștinism, inclusiv Sfânta Scriptură, decât acești turiști ruși. Însă, pur și simplu, nu este parte din cultura lor să înțeleagă – sau să simtă – ceea ce reprezintă și este un loc sfânt.

Pentru mulți oameni vânătoarea după cele sfinte este, desigur, magie. O dorință pentru o soluție rapidă la problemele lor. Sau măcar un fel de soluție. Sau, poate, prima dată când se roagă. Cine știe? Și dacă “svyatynya” este în pelerinaj, venind din străinătate, în cazul în care accesul la aceasta este limitat într-un fel sau altul – cu atât mai populară ar fi.

Cu unsprezece ani în urmă, una dintre primele dăți când “turismul sfânt” a ajuns la Moscova – a fost vorba de capul Sfântului Pantelimon (Pantaleon) Vindecătorul, de asemenea de la Muntele Athos, am petrecut opt ore așteptând la coadă pentru a putea să îl venerez. Dacă cineva mi-ar fi spus cu o zi înainte că aș putea să aștept atât de mult la coadă, i-aș fi râs în față acelei persoane. Dar a fost o coadă foarte specială – a fost ușor să aștepți, ușor să stai în picioare, oamenii se rugau peste tot în jurul meu, și așa am făcut și eu. Coada în sine a fost un fel de Liturghie. În apropiere de sfârșitul cozii, comercianți au apărut mergând de-a lungul acesteia, oferind iconițe de hârtie precum și broșuri.

Nu ne putem ruga la icoane – este idolatrie,” o adolescentă care stătea în picioare în spatele meu, i-a spus prietenului ei, ca și cum ar recita din literatura protestantă. N-am putut să mă abțin, m-am întors înapoi către ei și i-am spus: “Dacă asta este ceea ce crezi, atunci ceea ce ai așteptat aici timp de mai mult de șapte ore? Deoarece moaștele sfinte sunt, în esență, la fel ca o icoană?“. Adolescenta a fost tulburată inițial de întrebarea mea. Apoi, ochii ei au strălucit și a spus visătoare: Și dacă se întâmplă ceva?” Ca atâția alții, și ea își dorea o minune.

RIA Novosti (Andrei Zolotov, Jr): Svyatynya (cultul moastelor sfinte – traducere)

Sursa: www.razbointrucuvant.ro

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.