19 Nov

Preotul martir Daniil Sisoev

 

DOI ANI DE LA ASASINAREA PĂRINTELUI DANIEL SISOEV

“Pentru ce socotim a fi dreptul nostru să urâm, să bârfim neîncetat și să făurim scandaluri?”

 

 

“- O altă întrebare despre viaţa duhovnicească. Ce este necesar pentru a rezista ispitelor contemporane, care este virtutea cea mai importantă?

–  Părintele Daniel: Increderea în Dumnezeu este cea mai importantă. Dacă noi nu avem încredere în Dumnezeu, atunci rugăciunea noastră va deveni o regulă chinuitoare.Duhovnicul va deveni un psihanalist. Toate celelalte lucruri vor deveni neimportante. Trebuie să existe încrederea personală în Dumnezeu. Trebuie să ţinem minte că suntem sub Dumnezeu şi Dumnezeu este cu noi.

Dumnezeu ne ţine într-adevăr în mâinile Lui. Şi nimeni nu ne va despărţi de El, după cum spune Apostolul Pavel: cine ne va despărţi de dragostea lui Dumnezeu în Iisus Hristos?Într-adevăr, dacă noi vom fi cu Dumnezeu, toţi ceilalţi „binefăcători” vor renunţa. Rugăciunea va deveni comunicarea cu Dumnezeu, Care este cu noi.

Ascultarea va deveni capacitatea de a auzi Cuvântul Lui cel Sfânt, de a-L auzi în zgomotul acestei lumi. Ascultarea de duhovnic va deveni capacitatea de a vedea în el o icoană vie a lui Hristos şi privirea Domnului prin el. Duhovnicul este cel care duce spre Dumnezeu, şi nu cel care stă şi acordă el însuşi smerenie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru smerenie. Dar o smerenie nu în sensul că eu sunt un om rău, prost, nu înţeleg nimic, ci capacitatea de a înţelege că fără Dumnezeu nu poţi face nimic, iar cu Dumnezeu poţi face foarte multe. Apropo, smerenia are o a doua parte – îndrăzneala -, atunci când o persoană îşi dă seama de talentele de care va răspunde mai târziu. Blândeţea este legată în acelaşi timp cu curajul, pentru că blândeţea fără Dumnezeu este laşitate, iar cu Dumnezeu aceasta este curaj. Şi aşa este în toate. De aceea trebuie să umblăm înaintea lui Dumnezeu, în toate zilele. Şi în zilele moderne, şi în cele antice – întotdeauna.

– Care este atitudinea poporului rus ortodox fata de sfinții sârbi – Sfântul Nicolae Velimirovici și Ava Iustin Popovici?

– Iurii Maximov: Sfântul Nicolae din Serbia și Ava Iustin Popovici sunt cei mai iubiți, cei mai faimoși sfinți sârbi ai secolului al XX-lea si cei mai cunoscuți in Rusia. La inceput i-am cunoscut din cateva traduceri mici, dar oamenii Bisericii din Rusia atat de viu au raspuns cu inima la cuvintele Duhului Sfant, care erau in creatiile acestor doi sarbi, incat editorii, vazand atata interes, au inceput sa editeze si sa traduca tot mai multe si mai multe carti ale lor. Daca veti intra acum intr-o librarie din Rusia, veti vedea o mult­ine de carti ale Sfantului Nicolae si ale Avei Iustin. Si, mai mult, daca veti deschide lucrarile ortodoxe moder­ne, veti vedea in ele citate din Sfantul Nicolae si din Ava Iustin. Acesta es­te darul Bisericii Ortodoxe Sarbe, pe care cu mare dragoste si recunostinta l-a acceptat si il accepta Biserica Ortodoxa Rusa in prezent. Amandoi au un prestigiu foarte mare in Rusia. Si eu cred ca acest lucru se datoreaza si faptului ca Sfantul Nicolae a avut un talent deosebit de a explica simplu ce era dificil, si in asa fel incat sa fie aproape de inima omului modern. De asemenea, el nu a expus o versiune scurta sau unele lucruri primitive, ci a explicat credinta noastra in profunzimea ei. De aceea, desigur, dragostea fata de el si autoritatea lor este foarte mare. Si este justificata. Pe baza acestui val de interes fata de patrimoniul sarbilor s-au tradus si se traduc si al­te carti din limba sarba in rusa, si ale altor autori bisericesti, inclusiv ale teologilor sarbi contemporani. Dar, din cate stiu eu, nici unul dintre ei nu s-a aprofundat ca popularitate in randul poporului rus ca acesti doi piloni. Si as­ta, pentru ca, atunci cand citim textul Sfantului Nicolae Velimirovici simtim cum el patrunde in sufletele noastre.

Parintele Daniel: As vrea sa adaug ceva. Este vorba de faptul ca primele traduceri ale Sfantului Iustin au fost la inceputul anilor ‘’70 in samizdat. Si versiunea de samizdat, care a fost tradusa undeva in anii ‘82-‘83, a reusit sa faca un lucru foarte important. Trebuie sa intelegem ca pentru epoca sovie­tica ecumenismul a fost traditional. Noi cunoastem ca si Biserica a participat la asta, si ierarhii, cand au spe­rat ca inamicul comun, materialismul – acest idol -, va ajuta la invingerea divergentelor intre ortodocsi, romano-catolici si altii. Dar asta, bineinteles, a fost o greseala. Si tocmai lucrarea Biserica Ortodoxa si ecumenismul a Cuviosului Iustin a schimbat foarte mult opinia multor persoane care acum, de fapt, formeaza viata bisericeasca din Rusia. Acest lucru se refera nu numai la teologi si ierarhi. De fapt, aceasta carte a avut efectul unei bom­be.

Eu va spun asa: in ceea ce-l priveste pe Sfantul Nicolae, din experienta mea, el este foarte iubit de oamenii obisnuiti, iar Sfantul Iustin a ajutat foarte mult la schimbarea viziunii oamenilor pregatiti teologic, sa spunem asa. In multe privinte, exact acel impuls pe care Sfantul Iustin l-a dat cu lucrarea sa impotriva ecumenismului a servit la regandirea acestui fenomen si la faptul ca din acel ecumenism a ramas foarte putin in Biserica Ortodo­xa Rusa. Ecumenismul este dispretuit la noi. Majoritatea oamenilor, chiar si cei care se ocupa cu ecumenismul, se autojustifica in mod constant. Acest lucru nu se intampla inainte. In anii ‘70 ecumenismul era perceput in mod normal. Acum, el este perceput ca ceva rusinos chiar si de catre cei care se ocupa cu el. Si aici este intr-adevar meritul Sfantului Iustin. Dupa Sfan­tul Iustin au inceput sa-l publice pe Sfantul Ilarion Troitki si pe alti au­tori. Dar inceputul a fost pus de Sfan­tul Iustin”.

(în: Martiriul unui apologet al ortodoxiei. Pr. Daniil Sâsoev. Iurii Maximov, Ed. Sophia, 2010)

 

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.