05 Ene

«Pot eu să zic că sunt smerit?»

Părintele Arsenie Papacioc: “Pot eu să zic că sunt smerit?!?” 
Iadul este plin de suflete care nădăjduiau să ajungă în rai. Nădejdea aceasta fără fapte de pocăinţă este mincinoasă şi aceasta este de la vrăjmaşul. Vreţi să cunoaşteţi cum trebuie să trăim fără nădejde mincinoasă? Dumnezeu nu ascultă pe cineva care zice numai: “Doamne, am greşit, iartă-mă”, căci “pocăinţa înseamnă înfrânare şi smerenie”. Deci, Dumnezeu cunoaşte inima, şi, dacă este înfrântă şi smerită, Se îndură de dânsa. Nu vreau să contăm doar pe Mila lui Dumnezeu fără să ţinem cont şi de viaţa şi faptele noastre. Un proces mântuitor implică nu numai harul lui Dumnezeu, ci şi faptele tale. Măcar să te găsească pe drum. Lupta e să fiu pe drum, dar să fiu sincer cu lupta! Raiul nu se dobândeşte cu miorlăiala, cu milogeala, ci cu eroism. Să-L pui pe Dumnezeu în situaţia să-ţi dea harul cu plăcere – să te ridici, să rupi din tine pentru alţii, să-ţi pui viaţa interioară la punct, să gândeşti frumos, să ştii să suferi pentru Adevăr! Şi chiar pentru fratele tău. Atunci harurile vin din abundenţă. Nu pot să spun că am siguranţă, numai catolicii spun că au siguranţa mântuirii. Pentru că nu ne mântuiesc faptele noastre (faptele ne pregătesc să primim harul lui Dumnezeu) fără harul lui Dumnezeu ,şi acesta vine numai dacă este o adevărată smerenie. Nu suntem nimic în cele ce mişcăm şi noi. Numai harul iubirii lui Hristos ne mişcă cu voinţa noastră şi ne dă cinstea ce pretindem că e a noastră. Pot eu să zic că sunt smerit?!?
Pr. Arhim. Arsenie Papacioc, “Iată duhovnicul – Părintele Arsenie Papacioc”, vol 2, Ediţie alcătuită de Ieromonah Benedict Stancu, Editura Sophia, p. 144-145

 

 

 

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.