22 Jul

«Omul smerit poate să miște astrele»

httpv://www.youtube.com/watch?v=crS5WK9Lw3g&feature=player_embedded

În cuvântul său la înmormântarea părintelui Arsenie Papacioc, Înalt Preasfinţitul Teofan a amintit despre cele trei stări duhovniceşti pe care le dădea bătrânul duhovnic ca şi canon celor care îi păşeau pragul chiliei, şi anume starea de prezenţă, starea de mărturisitor al dreptei credinţe şi starea de receptivitate a durerilor celorlalţi. "Oamenii simţeau povara păcatelor, necredinţei, disperării pe umerii sufletelor lor şi veneau la chilia lui şi aşezau sufletele lor în căuşul mâinilor părintelui, iar el avea darul să-ţi ia sufletul din tine, să-l atingă de sufletul său şi pe amândouă să le aducă înaintea tronului Preasfintei Treimi. De aceea, cohorte de arhierei, de stareţi şi stareţe, de preoţi, demnitari intelectuali, oameni de stare sau talpa ţării, într-un convoi neîntrerupt ca o cascadă care curgea valuri-valuri, se îndreptau spre chilia părintelui ca să-şi uşureze sufletul. Părintele ştia un singur lucru: că trebuie să fie următor Sfântului Pavel precum Sfântul Pavel a fost următor al lui Hristos Care a spus: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni pe voi". Părintele Arsenie a fost un următor al lui Hristos, luând asupra sa povara lumii pentru că avea asupra sa pecetea lui Hristos aşezată pe sufletul lui, pecete care, după mărturia Sfântului Simeon Noul Teolog, înseamnă să preiei păcatele altora şi să le consideri ca ale tale şi să plângi pentru ele ca şi cum ar fi ale tale, dându-ţi chiar sufletul pentru sufletul aproapelui şi prin aceasta ai pecetea lui Hristos în chipul tău"

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.