07 Sep

Mozaicurile Maicii Domnului de la Mănăstirea Chóra

Mozaicurile Maicii Domnului de la Mănăstirea Chóra – Constantinopol

Mozaicurile au împodobit bisericile încă din primele veacuri creştine. Mozaicul din Biserica Santa Pudenziana din Roma (sec. IV) constituie un reper în Istoriei Artei; acest mozaic Îl înfăţişează pe Hristos şezând pe tron, între ucenici.

Mozaicul mural ocupă un loc străvechi în cultul creştin. De o deosebită valoare sunt şi mozaicurile Mânăstirii Chóra din Constantinopol. Chiar dacă tradiţia atribuie ctitorirea Mănăstirii ca având loc în veacul al VI-lea, s-a dovedit că biserica a fost construită în perioada 1077-1081 de către soacra lui Alexie I Komnenul, Maria Doúkena. Theodor Metochítis a contribui la restaurarea bisericii (1316-1321), fiind responsabil cu adăugarea exonarthex-ului, a paraclisului sudic, precum şi cu decorarea bisericii care conţinea preţioasele mozaicuri.

Cu toate că cele două secole în care la conducere s-a aflat dinastia Paleologilor (1258-1453) constituie o perioadă de declin la nivel militar, economic şi politic, la nivel artistic se petrece exact reversul: se manifestă o renaştere culturală ce cultivă un spirit umanist şi o dispoziţie spre individualizare. Premisele teologice sunt acelea ale mişcării isihaste şi ale tradiţiei patristice, ale diferenţierii între esenţa (ousía) şi energiile (enérgia) lui Dumnezeu.

Mănăstirea Chóra, prin mozaicurile ei, constituie un exemplu evident de „umanism bizantin”. Zugravul anonim ce a împodobit această mănăstire este caracterizat de o intensă sensibilitate şi de o delicateţe aparte, judecând după scenele care se găsesc în exonarthex. Inspiraţia lui a fostProtoevanghelia lui Iacov. În cele patru Evanghelii canonice ale Noului Testament nu se menţionează în mod exclusiv persoana Născătoarei de Dumnezeu, interesul acestora fiind concentrat asupra activităţii mântuitoare şi a învăţăturii lui Iisus Hristos. Din Protoevanghelia lui Iacov aflăm anumite detalii cu privire la viaţa Maicii Domnului. Această lucrare a fost alcătuită în a doua parte a secolului al II-lea, fiind cel mai probabil de provenienţă egipteană. Este foarte important faptul că praznicele de peste an ale Maicii Domnului se bazează pe această lucrare. Enumerăm mai jos praznicele care au legătură cu Protoevanghelia lui Iacov:

a. Zămislirea Maicii Domnului de către Sfânta Ana – 9 decembrie

b. Naşterea Maicii Domnului – 8 septembrie

c. Aducerea la Templu a Maicii Domnului – 21 noiembrie

d. Bunavestire a Maicii Domnului – 25 martie

e. Soborul Maicii Domnului – 26 decembrie

f. Omorârea pruncilor – 29 decembrie

g. Soborul Sfinţilor Ioachim şi Ana – 9 septembrie

h. Proorocul Zaharia – 5 septembrie

Protoevanghelia lui Iacov a fost o sursă de inspiraţie a iconografiei bizantine, în special a ciclului marial de la Mănăstirea Chóra, unde conţine 18 scene. În continuare le vom expune pe cele mai importante, purtătore de căldură şi delicateţe.

Naşterea Maicii Domnului

Sfânta Anna, aşezată pe pat, primeşte vizita a trei femei purtând daruri. O fată pregăteşte apa pentru prunca pe care o doică o ţine în braţe. Ioachim priveşte sfios din pragul porţii la cele ce se petrec în spaţiul auster al femeilor.

Cei şapte paşi

La şase luni, Maria face primii şapte paşi, ajungând în braţele maicii sale. Caracteristică este reprezentarea tunicii femeieştii, având o formă de parcă ar fi suflată de un vânt puternic.

Alintarea Maicii Domnului

Un moment de deosebită gingăşie, îmbrăţişarea Maicii Domnului de către părinţii ei, scenă cunoscută drept „Alintarea Maicii Domnului”, nu are echivalent în originalul grec alProtoevangheliei lui Iacov, ci aparţine versiunii siriaco-armene.

Binecuvântarea Maicii Domnului de către preoţi

Bunavestire

Înscrierea la recensământul Cezarului August

Adormirea Maicii Domnului

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.