13 Ene

Înțelepciunea IERTĂRII

Din înțelepciunea SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

Împotriva pornirii de răzbunare

Puteti ridica mâinile spre cer, puteti misca buzele ca să cereti iertare, iar Dumnezeu dispus este să vă steargă păcatele, dar nu îngăduiti a se face aceasta, de vreme ce voi le tineti pe acele ale gresitilor vostri.

Vă aflati, asadar, în eroare (…)

Ati suferit multe nedreptăti, ati fost jefuiti, ati fost vorbiti de rău, ati fost păgubiti în cele mai grele prilejuri – vreti să vedeti pe dusmanul nostru pedepsit? Iată ceea ce vă va sluji, în schimb, să iertati.

Dacă singuri vă faceti dreptate si vă răzbunati, prin vorbe sau prin fapte sau prin blesteme împotriva aceluia care v-a jignit, Dumnezeu nu va mai sta să vă răsplătească, pentru că, însivă, ati făcut aceasta. Si nu numai că, deloc n-are să vă răzbune, dar are să vă pedepsească fiindcă l-ati supărat, în obstea omenească, dacă lovim robul altuia, stăpânul lui se supără si ia drept o jignire adusă lui fapta noastră.

Că suntem jigniti, fie de robi, fie de oameni liberi, datori suntem a astepta judecata stăpânilor sau a judecătorilor.

Asadar, dacă între oameni e cu totul nechibzuit ca cineva să-si facă dreptate singur, lucrurile stau altfel când Dumnezeu este acela care-i judecător…

Vouă, El v-a poruncit atât: să va rugati pentru cel ce v-a jignit. Ce trebuie făcut cu aceasta, iată, El a poruncit să fie lăsat pe seama Sa, a Domnului!

Foloasele și vredniciile iertării

Gânditi-vă la toate greselile de care aveti a da socoteală – si, mai ales, să uitati nedreptătile săvârsite de altii vouă, iertati pe cei care v-au jignit, ca să aveti dreptul ca însivă să fiti iertati – si să câstigati, astfel, o usurare a necazurilor voastre.

Grecii, fără vreo mare nădejde, dădură adesea, cu privire la acestea, dovezi de întelepciune.  Și voi, care trebuie până la urmă, să părăsiti lumea aceasta, cu atât de mărete nădejdi, nu veti face-o – sau stati la cumpănă?

Ceea ce se rezolvă de la sine,    nu    vă   arogati    si    respectati    astfel    legea dumnezeiască  – si, mai degrabă, lăsati să vi se stingă patima fără răsplată pentru voi, în loc de a merita o răsplată?

Dacă lucrarea vremii va sterge ranchiuna, de aici nu puteti trage nici un folos. Veti zice că aducerea aminte a jignirii vă înflăcărează mânia? Aduceti-vă aminte de tot binele pe care cel ce v-a jignit a putut să-l săvârsească fată de voi, cum si de tot răul pe care l-ati făcut altora.

V-a vorbit de rău, v-a acoperit de rusine? Aduceti-vă aminte de ceea ce si voi ati zis de alsii. Asa că, vă întreb, cum veti căpăta iertare, când voi n-o dati altora? N-ati zis nimic de rău? Dar ati auzit de atâtea ori multime de bârfe si le-ati primit, si aceasta este, desigur, o vinovătie.

Vreti să stiti ce mare bine este uitarea jignirilor si ce plăcut este aceasta Domnului, mai presus de toate? El pedepseste chiar pe acei care se bucură de dreapta pedeapsă. Asadar, nu se cade să călcăm în picioare nici pe cei pedepsiti de Dumnezeu si nici pe cei care ne-au jignit!…

Se arată aici duhul milei, ceea ce place lui Dumnezeu mai mult ca orice. Nimic nu hrăneste mai bine mila, ca iertarea jignirilor.

Celui ce a jignit, de asemenea Dumnezeu i-a arătat ce are de făcut. I-a poruncit să caute de îndată pe cel pe care l-a jignit, să părăsească chiar altarul ca să-l afle si să nu se reîntoarcă la masa jertfei decât după ce s-a împăcat cu acela.

Dar acesta nu-i temei ca să asteptati să vina el, căci de faceti asa, ati pierdut tot. Numai dacă iesiti să-l întâmpinati, Dumnezeu va pune înainte o răsplată nespusă.

Dacă vă împăcati cu cel ce v-a jignit numai fiindcă el vine spre voi, nu porunca dumnezeiască este aceea care a statornicit din nou prietenia, ci numai gestul celuilalt. Asa că veti rămâne fără cunună – iar premiul alergării se duce la el.

Sursa: http://www.ioanguradeaur.ro

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.