17 Nov

Înțelepciunea Sfinților Părinți

PĂRINTELE DANIIL DE LA RARĂU – SANDU TUDOR. Pomenirea unui sfânt al închisorilor, stareț isihast, cărturar și imnograf neîntrecut (17 noiembrie): “Omul zilelor noastre e un mare bolnav. Boala omului este în minte”

parintele-daniil-teodorescu.JPG

 VEACUL UCIGĂTORILOR DE DUMNEZEU

“[…] În Rusia, unde zdruncinarea şi preschimbările sociale au fost mai totale, mai neobişnuite, acest caracter religios al luptei politice se vădeşte mai mult ca oriunde.

Nu fără rost partidul comunist a accentuat latura antireligioasă a luptei în care s-a angajat. Cu întreaga seriozitate diabolică de care e mânat, a deschis făţiş lupta. Principiul său e ura, mijlocul său lupta de clasă, arma sa violenţa şi teroarea, toate, zice-se, pentru binele omenirii.

Frăţia aceasta cu diavolul pentru a trece puntea spre ţărmul fericirilor omeneşti, iată secretul comunismului şi al tuturor celorlalte metode de ultimă oră, cum e fascismul, hitlerismulsau altele asemenea.

O mână de oameni, un partid, o fascie, un nucleu oarecare sau mai bine, o bandă, se strânge la un loc, se organizează, fac între ei jurăminte, şi pornesc la luptă pentru a pune mâna pe putere prin orice mijloace, fără scrupul, cu teroare, cu crimă, cu trădare, cu blestem, însă cu deviza ademenitoare: Pentru fericirea tuturor oamenilor, chiar împotriva lui Dumnezeu.

Ieri, o telegramă anunţa o nouă mare ofensivă antireligioasă în Rusia. Direcţia pentru propagandă antireligioasă a început punerea în aplicare a unui nou plan de activitate.

Toate mijloacele tehnice vor fi utilizate pentru a face din Ruşii pravoslavnici nişte adevăraţi atei comunişti.

Prima manifestare din programul de lucru va fi executată cu ajutorul aviaţiei. Pentru aceasta, s-a hotărât ca o flotilă să execute un sbor deasupra pieţii Uricki din Moscova, împânzind bolta cerului cu un fum dens şi alb. Pânza de fum, lansată de avioane, are proprietatea de a nu putea fi împrăştiată de nici un fel de vânt, timp de două ore.

Pe acest ecran de fum alb se vor proecta diferite filme şi inscripţii, cari vor exemplifica inutilitatea credinţelor religioase.

Am ales acest mic exemplu proaspăt pentru a arăta câtă însemnătate dau cei din tabăra urii şi nelegiuririi propagandei pentru schimbarea antireligioasă a sufletului omenesc. Mistica urii nu cunoaşte margini. Altă dată vom analiza mai mult de ce se dă atâta însemnătate acestei lupte antireligioase.

Încheiem, acum, atrăgând atenţia celor ce suntem de partea cealaltă a baricadelor, adică în tabăra dragostei şi a lui Hristos, asupra seriozităţii clipei. Vântul urei şi nebuniei bate şi peste noi, şi faptele din ultima vreme sunt o pildă. Să ne dezmeticim, cât mai este vreme”.

CUVÂNT

“La ceasul acesta de tulburare şi violenţă e o cerinţă formală “Declaraţia de comisariat”. S-o facem şi noi.

Nu suntem nici “fascie”, nici “echipă”, nu slujim nici dreapta, nici stânga. Nu le putem tăgădui însă, în parte, îndreptăţirea lor. Fiecare va fi având o frântură de adevăr; dar nu putem sta strâmb numai într-o margine, o lature extremă a vieţii, pentru bunul plac al ciudăţeniei de poziţie.

Noi ne-am hotărât să ne ridicăm întreg şi puternic, cu toată fiinţa noastră, pe amândouă tălpile, drept în inima realităţilor noastre de aci. Nu ne atrage, prin urmare, echilibristica clownilor de ultimă oră ideologică, şi mai ales aceea a mutilaţilor după catehismul alb sau roşu, acele idolatrii tâmpe care se închină la zei veniţi de aiurea.

Ce este această barbarie de semne străine, cari au năvălit peste noi de la o vreme: cruci încârligate, cămăşi colorate, ciocane şi steaguri roşii sau alte ciudăţenii? Nu le recunoaştem ale sufletului nostru. Simbol pentru noi poate fi o cruce de pe evanghelia lui Neagoe Basarab sau cea a muceniciei lui Brâncoveanu Voevod.

După o căutare de sine tragică şi milenară neamul acesta şi-a aflat trupul. Pământul şi apele româneşti sunt acum numai ale noastre. Numărul nostru e acum zeci de milioane. Trupul acesta al românismului însă, plămădit cu atâta greutate trebuie să fie locuit şi de un suflet. Ritmul unei singure inimi trebuie să-l mişte unitate vie.

Acest gând e urmarea simplă a viziunei realităţilor noastre, dincolo de orice teorie, Şovinism sau internaţionalism, rasism sau umanism, aceste formule rămân pentru noi numai ecouri străine cari ne stânjenesc, ne rătăcesc şi, altoite minţii noastre, ne schilodesc.

Nouă ne trebuie altceva. Să ne trezim. Dragostea de moşie, de neam şi lege, nu are nici o legătură cu abstracţiile veacului al XVIII-lea apusean. Horia, Cloşca şi Crişan, cei trei ţărani din ţara Moţilor, au murit mai înainte decât Danton, Robespierre, Marat, cei trei advocaţi şi burghezi de provincie franceză. Iată deosebirea.

Trebuie să ne înfăptuim pe noi înşine, ca neam. Ne trebuie să înfăptuim o unitate vie şi românească, a sufletelor, care să ne fie izvor de faptă adevărată, generos creatoare. Ce însemnează unitate vie? Lucru rar aci, pentru noi cei ai ţării acesteia, stăpâniţi de un individualism barbar şi anarhic. Să nu uităm că la acest ceas problema socială se ridică ameninţătoare şi că dacă ea nu-şi află o deslegare, fiinţa noastră ca neam e ameninţată să piară. Fiecare simte nelămurit că întovărăşirea, asocierea, sobornicirea, făcută cu înţelepciune, e condiţia oricărui mers mai departe, social şi că de această parte se află soluţia. O unitate vie e sforţarea unui mănunchi de oameni complecţi; adică în stare de a se întovărăşi cu semenii lor, într-o credinţă.

Credinţa noastră e să înfăptuim “Ţara slobodă şi duhovniceasc㔓. Credinţa aceasta, a noastră, e chezăşia viitorului, în ciuda politicianismului care ne sfâşie. Slujirea patriei cere răbdare, jertfă şi îndrăzneală spirituală.

Spunem tare că numai învăţând şi râvnind “”zelul apostolilor, jertfa mucenicilor şi simplitatea călugărilor”“, vom birui.

Poate să zică cineva nu?”.

[din articolele anti-comuniste și anti-fasciste publicate în anii `30 în ziarul "Credința" de gazetarul Sandu Tudor (pe numele adevărat Alexandru Teodorescu), viitorul ieroschimonah, duhovnic și stareț Daniil de la Rarău, adormit întru mărturisire, cu moarte mucenicească, în temnița Aiudului, la 17 nov. 1962) – și găsite în dosarele Securității].

Sursa:www.razbointrucuvant.ro

 


Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.