11 Feb

Eugen Ionescu și Duhovnicul din Athos

Eugen Ionescu și duhovnicul de la Muntele Athos:

„Dacă ai, într-adevăr, credință, atunci totul intră în rânduială, de la sine” 

Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909 – 28 martie 1994) a fost un dramaturg româno-francez și unul dintre cei mai proeminenți reprezentanți ai teatrului absurd.

Într-un interviu acordat revistei franceze Paris Match, Eugen Ionescu relatează experiența de mai jos, pe care a avut-o pe Muntele Athos:

„M-am născut într-o familie ortodoxă și am locuit la Paris. La douăzeci și cinci de ani, eram un tânăr reprezentant autentic al culturii seculare din Parisul de pe vremea aceea. Într-o zi, mi-a venit ideea să vizitez Muntele Athos, din cauza așezării ei (și așa și era, în fapt): un loc al pustniciei în Biserica Ortodoxă. Odată ajuns acolo, mi-a mai venit un gând: să mă spovedesc. Așa că m-am dus și am găsit un ieromonah, un părinte duhovnic.

Ce i-am spus părintelui? Păcatele obișnuite ale unui tânăr secularizat, care trăia fără să-L cunoască pe Dumnezeu. După ce m-a ascultat, părintele ieromonah m-a întrebat:
– Fiul meu, crezi în Dumnezeu?`

– Da, da, părinte; cred. De fapt, eu chiar sunt botezat creștin-ortodox.

– Ei bine, fiul meu, crezi și accepți pe deplin faptul că Hristos este Dumnezeu și

Ziditorul lumii și al nostru?

Aici m-am cam pierdut. Era pentru prima oară când îmi punea cineva această întrebare atât de direct – o întrebare la care trebuia să dau un răspuns onest și în fața căreia trebuia să îmi exprim clar atitudinea. Nu era vorba doar dacă credeam că cineva a creat lumea, dar și că acest Dumnezeu, Creatorul lumii, are legătură cu mine. Și că am și o relație personală cu El! I-am răspuns părintelui:

– Părinte, eu cred; dar te rog, ajută-mă să înțeleg lucrul acesta mai bine.
– Ei, dacă crezi cu adevărat, atunci totul intră în rânduială, de la sine.”

Această întâmplare a determinat o schimbare în viața lui Eugen Ionescu, care, în ciuda celebrității și notorietății sale, până la sfârșitul vieții a dus o viață pioasă de creștin ortodox, profund credincios.

Ce-au însemnat acele cuvinte ale bătrânului duhovnic: „Dacă crezi, totul intră în rânduială, de la sine”? Părintele n-a vrut decât să îi arate lui Eugen Ionescu faptul că credința în Dumnezeu nu este o teorie abstractă, oarecare, sau niște cuvinte pompoase. Credința în Dumnezeu înseamnă încredere și ascultare totale față de Persoana care este Creatorul și totodată Mântuitorul tău.

Așadar, credința în Hristos nu ține doar de cuvinte, ci mai ales de niște eforturi de pocăință conștientă și de întoarcere la dorința și îmbrățișarea lui Hristos, care este Biserica.

sursa: http://sfantulmunteathos.wordpress.com

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.