11 Feb

Duminica FIULUI RISIPITOR

La Râul Babilonului

de Părintele Serafim Rose (martie 1965)

 

 

intoarcerea_fiului_risipitor.jpg 

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns când ne-am adus aminte de Sion

“În aceste cuvinte ale Psalmului specific Postului Mare, noi, creștinii ortodocși, Noul Israel, ne amintim că suntem în exil. Pentru ortodocșii ruși, alungați din Sfânta Rusie, psalmul are un înțeles aparte; dar toți creștinii ortodocși, la rândul lor, trăiesc în exil în lumea aceasta, tânjind să se întoarcă în patria lor adevărată, Împărăția Cerurilor. Pentru noi postul mare este o perioadă de exil rânduită pentru noi de maica noastră, Biserica, pentru a păstra neștirbită amintirea Sionului de care ne-am îndepărtat atât de mult. Ne-am meritat exilul și avem și mare nevoie de el din cauza păcătoșeniei noastre atât de mari. Numai prin durerea exilului, pe care ne-o amintim postind, rugându-ne și pocăindu-ne în aceasta perioadă, rămânem cu mintea ațintită spre Sionul nostru.

De te voi uita Ierusalime…

Slabi și cuprinși de uitare, chiar în cadrul Postului Mare trăim ca și cum Ierusalimului nu ar exista pentru noi. Ne îndrăgostim de lume, Babilonul nostru; suntem seduși de preocupările frivole ale acestui “pământ străin“ și neglijăm slujbele și rânduiala Bisericii care ne aduc aminte de adevărata noastră patrie. Și mai rău încă, îi iubim pe cei care ne înrobesc – pentru că păcatele noastre ne înrobesc, cu siguranță mai mult decât oricare alt stăpân omenesc – și în slujba lor petrecem în trândăvie zilele prețioase ale postului când ar trebui să ne pregătim să întâmpinăm Răsăritul Noului Ierusalim: Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Mai e timp; trebuie să ne amintim de adevărata noastră patrie și să plângem păcatele care ne-au îndepărtat de ea. Să punem la inimă cuvintele Sfântului Ioan Scărarul: “Exilul înseamnă înstrăinarea de toate pentru a ține mintea nedespărțită de Dumnezeu. Exilul iubește și produce plânsul neîncetat“. Exilați din rai, trebuie acum să ajungem să fim exilați față de lume, dacă nădăjduim să ne întoarcem în rai.

Aceasta putem face petrecând aceste zile în post, rugăciune, înstrăinare de lume, frecventare a slujbelor Bisericii, vărsând lacrimi de pocăință, pregătindu-ne astfel pentru sărbătoarea bucuriei care va încheia această perioadă a exilului; și dând mărturie tuturor celor care aparțin acestui “pământ străin” de amintirea acelei și mai mari sărbători a bucuriei care va fi când Domnul nostru Se va întoarce să-Și ia poporul în Noul Ierusalim, de unde nu va mai fi exilat, pentru că acesta va fi veșnic”.

(tradus după: http://www.orthodox.net/redeeming/redeeming.01.17.html#_Toc412104248)

Sursa: www.razbointrucuvant.ro

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.