09 Mar

Cuvânt despre rugăciune – Sfântul Efrem Sirul

Cuvânt despre rugăciune al Prea Cuviosului nostru Părinte Efrem Sirul

Fericit lucru, cu adevărat, este a nu păcătui. Iar dacă vreunii vor păcătui, să nu deznădăjduiască, ci să plângă pentru cele întru care au păcătuit, care prin plâns, iarăşi să dobândească fericirea. Bun lucru este, deci, totdeauna a ne ruga şi a nu ne îngreuna, rugându-ne a nu slăbi, după cum a zis şi Domnul şi apoi Apostolul: “Neîncetat rugaţi-vă”, adică şi ziua, şi noaptea, şi în tot ceasul. Şi aceasta nu numai când intri în biserică, iar în celelalte ceasuri să fii fără de grijă. Ci, ori de lucrezi, ori de dormi, ori de călătoreşti, ori de mănânci, ori de bei, ori de boleşti, să nu îţi încetezi rugăciunea, că nu ştii când va veni Cel ce va cere de la tine sufletul tău. Să nu aştepţi duminica sau o sărbătoare, sau un anume loc, ci precum a zis proorocul David, să te rogi “în tot locul stăpânirii Lui”. Deci, ori de eşti în biserică, ori în casa ta, ori la ţarină, ori de paşti vitele, ori de construieşti clădiri, ori la ospeţe te afli, de rugăciune să nu te depărtezi. Atunci când poţi, pleacă-ţi genunchii, iar de nu poţi, roagă-te cu mintea şi seara, şi dimineaţa, şi la amiază. Dacă rugăciunea ta va merge înaintea muncii şi atunci când te scoli din pat, mişcările tale cele dintâi se vor face prin rugăciune, atunci nici păcatul nu află intrare în sufletul tău.

Rugăciunea este păzitoare a întregii înţelepciuni, pedepsirea mâniei, umilire a îngâmfării, curăţire a pomenirii de rău, surpare a invidiei, îndreptare a păgânătăţii. Rugăciunea este puterea trupurilor, ocârmuirea casei, buna aşezare a cetăţii, tărie a împărăţiei, biruinţă în războaie, întemeire a păcii. Rugăciunea este pecete a fecioriei, credinţă a nunţii, armă a călătorilor, păzitoare a celor ce dorm, îndrăzneală a celor ce priveghează, bună aducere de roade a plugarilor, scăpare a corăbierilor.

Rugăciunea este ajutătoare a celor ce se judecă, slobozire a celor legaţi, inimă bună pentru cei întristaţi, dulceaţă a celor ce se bucură, mângâiere a celor ce plâng, praznic a celor ce nasc, cunună a celor căsătoriţi, îngropare a celor ce mor. Rugăciunea este vorbire cu Dumnezeu, întocmai cinstire cu îngerii, sporirea bunătăţilor, abatere de la răutăţi, îndreptare a păcatelor.

Lui Iona, rugăciunea i-a făcut casă în pântecele chitului. Pe Iezechia l-a întors la viaţă din pântecele morţii. Iar tinerilor din Babilon văpaia cuptorului în strop de rouă a prefăcut-o. Ilie prin rugăciune a legat cerul să nu plouă trei ani şi şase luni.

Vedeţi, aşadar, fraţilor câte poate rugăciunea. În toată viaţa oamenilor nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea. De aceea niciodată să nu vă depărtaţi, ci să ne rugăm ca osteneala noastră să nu se facă deşartă precum a zis Domnul:”Dacă îţi aduci aminte că cineva are ceva asupra ta, lasă-ţi darul tău înaintea altarului şi ducându-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău, şi abia atunci, venind, adu-ţi darul tău”. Aşadar, arătat este că, dacă nu vei face mai întâi acestea, toate câte aduci sunt neprimite. Iar dacă vei împlini porunca Stăpânului, atunci cu îndrăzneală să te rogi Domnului zicând : “Lasă-mi Stăpâne datoriile mele, precum şi eu am lăsat fratelui meu, împlinind porunca Ta”. Şi -ţi va răspunde ţie Iubitorul de oameni :”Dacă ai lăsat, îţi las şi Eu. Dacă ai iertat, îţi iert şi Eu ale tale, că stăpânire am pe pământ să-ţi iert păcatele. Lăsaţi şi vi se va lăsa vouă!”.

Vedeţi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cea neasemănată, vedeţi bunătatea lui Dumnezeu cea nemăsurată!

Aţi auzit pe scurt mântuirea sufletelor voastre!

Dumnezeului nostru slavă!

(extras din cartea “Cele şapte plânsuri ale Sfântului Efrem Sirul”,Editura Bizantină, Bucureşti)

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.