02 Feb

O altă mărturie despre Bartolomeu Anania

 

BARTOLOMEU CHIAR IUBEA

( http://theologhia.wordpress.com/2011/02/02/cristian-mihai-chis-bartolomeu-chiar-iubea/)

“De sub sprâncenele stufoase, ciufulite, ochii Înaltului, atât de pătrunzători încât îi simţeai şi în ceafă, deşi îl priveai în faţă, îţi puteau configura gândul dintr-o singură căutătură.

Dacă mintea-ţi nu desluşea înţelesul, Înaltul găsea mereu cuvântul potrivit spre a zidi ceea ce numai poate că bănuiai, dar nu îndrăzneai să rosteşti, ca să nu pari imbecil de cumva greşeai.Simţea că te pune în dificultate, şi venea în întâmpinarea şovăielii tale ca un părinte. Explica mereu, cu umor, ca să nu te simţi inconfortabil,îţi limpezea cugetul atât de lin, de firesc, încât îl iubeai instantaneu.

O copilă l-a întrebat odată, scuzându-se că-l deranjeaza din drumul către locuinţa sa de la Mitropolie, dacă e adevărat ce a descoperit în Sfânta Scriptură, şi anume că Dumneze îi iartă pe toţi, până şi pe cei mai urâţi, doar că nu poate spune asta explicit. Ar însemna să nu mai pună nimeni frâu, să nesocotească orice şi oricând, cu trufie. “Nici nu putem noi greşi cât poate El ierta“, i-a răspuns Înaltul. Şi n-am văzut om mai fericit.

 Despre IPS Bartolomeu simt nevoia să scriu în şoaptă. Cine nu i-a ascultat predicile n-a simţit cel mai puternic tremurat de genunchi dintr-o viaţă de om. De lângă cuvântul lui am ieşit mereu mai cuminte, dornic să-mi pună Dumnezeu şi mie degetul pe frunte, aşa cum L-a pus pe creştetul acestui părinte al românilor.( )”

 (Cristian Mihai Chis – extras din materialul cu acelaşi nume)

  

Comments are closed.