28 Ene

ATITUDINE ORTODOXĂ

Scrisoare deschisă a PS Sofian Braşoveanul

în sprijinul Preacuviosului Părinte Stareţ

al Sfintei Mănăstiri Vatoped Arhimandritului Efrem şi al cinstitei sale obşti

PS Sofian Brasoveanul

Argument

Am socotit că se impune să scriu aceste rânduri în calitate de creştin şi de monah ortodox, de episcop al Bisericii Ortodoxe, de fost bursier al Statului Grec şi doctor în teologie al Facultăţii de Teologie a Universităţii Aristotel din Tesalonic, de pelerin adeseori la Muntele Atos, de om care apreciază lucrarea împlinită cu multă credinţă şi abnegaţie de monahii atoniţi şi de prieten si admirator al lucrării monahilor vatopedini aflaţi sub călăuzirea spirituală a Părintelui Arhimandrit Efrem, stareţul mănăstirii Vatoped.

Istoric

Pentru prima dată am vizitat Mănăstirea Vatoped în anul 2001, timp în care mă aflam la studii în Tesalonic; am stat atunci la mănăstire ca închinător timp de două săptămâni. De atunci o vizitez aproape anual, din anul 2004 conducând la Sf. Munte pelerinaje ale preoţilor şi credincioşilor din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei şi Luxemburgului al cărei episcop vicar sunt. Cu prilejul acestor pelerinaje ne-am bucurat de fiecare dată, când am vizitat mănăstirea, de ospitalitatea atât a părintelui stareţ Efrem cât şi a întregii obşti. Modul în care pe de o parte este păstrată rânduiala monahală atonită, în care sunt săvârşite sfintele slujbe, iar pe de alta ospitalitatea jertfelnică şi binevoitoare cu care sunt primiţi şi trataţi pelerinii care merg acolo pentru folos duhovnicesc, deşi numărul acestora este destul de mare (undeva la 100/zi), ceea ce ar conduce le o obosire a gazdelor dacă n-ar exista o motivaţie puternică a lucrului făcut, au stârnit admiraţia noastră de fiecare dată.

Am experiat astfel mănăstirea ca pe un loc al păstrării tradiţiilor ortodoxe, monahale şi atonite în litera şi în duhul lor, ca pe un spaţiu al păstrării şi dezvoltării monahismului ortodox atonit, ca pe o citadelă a ortodoxiei în care se întăresc duhovniceşte nu doar vieţuitorii ei, ci şi toţi pelerinii ajunşi acolo la închinare precum şi la cei asupra cărora se extinde activitatea mănăstirii prin vizite ale părinţilor însoţind diverse icoane făcătoare de minuni sau prin diverse acţiuni filantropice.Cunoşteam de câţiva ani existenţa „scandalului” schimbului de proprietăţi în care este implicată mănăstirea, ale cărui detalii nu le cunosc şi în care, îngrijindu-se de obligaţiile administrativ financiare ale unei mănăstiri istorice atât de mari şi de anevoie de restaurat şi dificil de gestionat, cu o activitate sacramentală, misionară şi caritativă atât de vastă, este posibil ca părintele stareţ să fi fost consiliat la un moment dat greşit şi să fi acţionat în consecinţă. În cele din urmă fiecare om, oricât de sfânt, este supus greşelii.

Situaţia actuală

Am aflat cu consternare despre arestul preventiv al Părintelui Stareţ Efrem, urmare a scandalului menţionat, în ajunul Crăciunului anului 2011, an pe care tocmai l-am încheiat.Este posibil, aşa cum am spus, ca părintele Efrem să fi făcut şi o oarecare greşeală, însă el este supus acum unei măsuri punitive, care se repercutează nu doar asupra lui personal, ci şi asupra instituţiilor pe care le reprezintă şi asupra oamenilor care sunt privaţi de binefacerile lui. Procedura urmată până acum se pare că n-a ţinut seama de statutul special al Muntelui Atos. Nu am în vedere eventualitatea ca locuitorii Atosului să se sustragă pedepsei, ci acela ca modul aplicării procedurilor juridice să ţină seama legislaţia în vigoare.

S-a procedat la această măsură în Ajunul Sărbătorii Naşterii Domnului, cu ignorarea sensibilităţii şi consideraţiei faţă de Biserica din care Părintele Efrem face parte şi faţă de credincioşii acesteia, majoritari în Grecia, de parcă prin acest gest s-ar căuta să li se zdruncine ce au mai sfânt. Şi se pune întrebarea: Cui foloseşte această arestare? Este vorba totuşi de un om care şi-a pus întreaga viaţă în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor, care chiar dacă ar putea fi acuzat nerespectarea anumitor prevederi ale legii într-un anumit caz, nu devine nicidecum prin aceasta un element indezirabil pentru societate şi, cu atât mai puţin, periculos pentru justiţie, un fel de infractor care să fie pus „preventiv” în cătuşe, asta fără a mai menţiona că deocamdată este şi singurul potenţial vinovat astfel pedepsit în chestiunea respectivă.

Desigur că se poate naşte întrebarea dacă prin aceasta nu se dă voit sau nevoit o lovitură împotriva Bisericii Ortodoxe Greceşti şi monahismului. Ca membru al unei Biserici care a fost prigonită şaizeci de ani de un regim comunist, al unei Biserici care poate a fost mai vie în crunta prigoană din închisori decât aiurea, aş îndemna la mai multă reflexie şi atenţie la valorile spirituale care stau în joc.

Unii gândesc că s-ar putea să fie la mijloc o încercare de discreditare a monahismului atonit, pentru a putea fi abrogat „avatonul”? []. Nu este căderea mea să caut motivele justificative ale unei măsuri atât de neinspirate care ar fi de dorit să înceteze cât mai repede.

Părintelui Stareţ Efrem şi obştii vatopedine

Dacă aş putea ajunge până la părintele stareţ Efrem prin intermediul acestor rânduri, i-aş spune, cu toată stima şi prietenia ce i-o port, să stea fără nici o frică în faţa „judecăţii cezarului”. Înfruntarea conştientă, responsabilă şi făţişă a greutăţilor îl va întări duhovniceşte. Celula închisorii este un spaţiu destul de apropiat de cel al Peşterii în care S-a născut Domnul Hristos. Să facă acolo, cât va îngădui Dumnezeu lucru de Apostol, aşa cum şi aud că face, îndrumându-i duhovniceşte sau spovedindu-i pe unii deţinuţi şi gardieni. Dumnezeu va lucra ca suferinţa lui, mai ales că este nedreaptă, să fie spre folosul Bisericii şi spre întărirea credincioşilor. Cu aceeaşi prietenie şi recunoştinţă le transmit fraţilor monahi din mănăstirea Vatoped să înfrunte cu demnitate greutăţile ceasului de faţă. Ei sunt angajaţi la o lucrare misionară deosebită în mănăstire. Dacă Dumnezeu vrea să dea noi valenţe acestei lucrări, să fie gata să răspundă chemării dumnezeieşti.

Cuvânt către credincioşi

Pelerinilor care au trecut pe la mănăstirea Vatoped, credincioşilor care au primit întărire în credinţă de acolo, tuturor credincioşilor care stau neputincioşi cu nedumerire şi consternare în faţa celor care se întâmplă cu părintele Efrem, cu mănăstirea Vadoped şi monahismul atonit le spun că, într-adevăr, nu sunt toate aşa cum par, că adeseori nedreptatea triumfă şi dreptatea este întemniţată, că sunt datori să se roage pentru cei supuşi încercărilor şi cu deosebire pentru părintele stareţ Efrem şi să ceară, dacă au această posibilitate, o aplicare corectă a dreptăţii.

În ce mă priveşte, îi voi purta părintelui Efrem şi obştii vatopedine aceeaşi stimă, admiraţie, recunoştinţă şi prietenie dintotdeauna, rugându-mă lui Dumnezeu să-i întărească spre a depăşi creştineşte greutăţile prezente.

+ Sofian Braşoveanul

 

www.razbointrucuvant.ro 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.