03 Nov

ATITUDINE ORTODOXĂ

TOATE BISERICILE ORTODOXE CARE DERAIAZĂ, INCLUZÂND ŞI

BISERICA LOCALĂ A PATRIARHIEI ECUMENICE,TREBUIE RECHEMATE LA RÂNDUIALĂ

Mitropolitul Kythirelor şi Antikythirelor, Kir Serafim,

în scrisoarea sa adresată Arhiepiscopului Atenei, solicită:

CONVOCAREA SINODULUI PENTRU DEZBATEREA

GRAVELOR PROBLEME DOGMATICE ŞI ECLEZIOLOGICE

Nu este posibil să lăsăm la … „mila lui Dumnezeu” teologia „postpatristică” prin care se blasfemiază Duhul Sfânt, evoluţia necontrolată a dialogurilor teologice cu papistaşii, teologia postmodernismului, care este de factură protestantă, denaturarea tainei Botezului de către Biserica Ortodoxă a Serbiei, care copiază modul papistaş de botezare, precum şi împreună-rugăciunile Patriarhului Ecumenic cu papistaşii eretici şi cu armenii sau împreună-rugăciunile şi împreună-liturghisirile acestuia cu clerici care nu au preoţie canonică. Toate Bisericile Ortodoxe care deraiază, incluzând şi Biserica locală a Patriarhiei Ecumenice, trebuie rechemate la rânduială. Pentru că aceste chestiuni nu sunt particulare, ci panortodoxe şi îşi au sursa în Sfânta Evanghelie, în Sfânta Scriptură şi în Sfintele Canoane comune [tuturor Bisericilor Ortodoxe] şi în dogmele ortodoxe ale credinţei noastre şi nimeni nu are dreptul să le încalce.

În scrisoarea sa adresată Preşedintelui Sfântului Sinod – Arhiepiscopul Atenei, kir Ieronim –, Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Kythirelor şi Antikythirelor, kir Serafim, cunoscut în întreaga Biserică Ortodoxă pentru poziţiile sale antiecumeniste,  antipapistaşe şi antieretice, exprimă neliniştea sa faţă de evoluţia Bisericii Ortodoxe, de falsificarea Adevărului şi a măsluirii mesajului mântuitor evanghelic al acestuia. Înaltpreasfinţitul Mitropolit cere de la Preşedintele Sinodului Permanent să aducă în dezbaterea Sinodului chestiuni grave pe care le-au propus deja prin documente şi declaraţii Înaltpreasfinţiţii Mitropoliţi: Serafim al Pireului, Pavlos al Glyfadei, Ambrozie al Kalavrytelor şi Eghialiei, Andrei al Konitsei şi Ieremia al Gortynei şi Megalopoleos-ului.

Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Kythirelor şi Antikythirelor în scrisoarea sa către Arhiepiscop cere să se discute în Sinod şi să se ia decizii asupra următoarelor probleme:

 1)      „Cardul Cetăţeanului”,

2)      falsificarea Tainei ortodoxe a Botezului de către Biserica Ortodoxă a Serbiei, care copiază modul papistaş de botezare şi astfel contravine tradiţiilor Bisericii Ortodoxe,

3)      participarea necanonică a reprezentanţilor papistaşi şi armeni la Vecernia Dragostei [Vecernia Paştelui, a Doua Înviere, n.tr.], în cadrul Patriarhiei Ecumenice, pe durata căreia au citit îmbrăcaţi în veşminte liturgice Evanghelia Dragostei, intrând prin Uşile Împărăteşti ca şi cum ar fi fost preoţi canonici,

4)       dezaprobarea pe care a primit-o Mitropolitul Glyfadei, kir Pavlos, din partea Episcopului Sinodal competent cu dialogul interortodox, pentru faptul că a solicitat ca dezbaterile şi deciziile asupra mersului dialogului teologic cu papistaşii să fie supuse aprobării plenului Sinodului,

5)      teologia „postpatristică” şi teologii „postpatristici” care blasfemiază pe Duhul Sfânt, aşa cum a demonstrat Mitropolitul Gortynei şi Megalopoleos-ului,

6)      teologia „postmodernă” care este de factură protestantă.

Înalpreasfinţitul Mitropolit al Kythirelor şi Antikythirelor, kir Serafim, solicită Arhiepiscopului ca temele menţionate mai sus să nu fie lăsate … „la mila lui Dumnezeu”. Nu sunt chestiuni particulare, atrage atenţia, ale Bisericilor locale de aceeaşi credinţă, ci comune, universale şi panortodoxe. Temele acestea, subliniază, se întemeiază în Sfânta Evanghelie şi în întreaga Sfântă Scriptură, în Sfintele Canoane şi în Sfintele Dogme comune ale credinţei ortodoxe.

SCRISOAREA

Textul integral al scrisorii Înaltpreasfinţitului Mitropolit al Kythirelor şi Antikythirelor, kir Serafim, către Arhiepiscopul Atenei şi Preşedintele Sinodului Peramenent, kir Ieronim, în care subliniază indirect, dar clar, că trebuie chemate la ordine Bisericile Ortodoxe (inclusiv Patriarhia Eecumenică):

„Preafericite Sfinte Preşedinte, Înaltpreasfinţiţi Sinodali,

Mai întâi de toate doresc ca prin prezenta să adresez încă o dată urarea de grabnică însănătoşire şi restabilire a sănătăţii Voastre, a Preafericitului Preşedinte, pentru a Vă putea continua nestingherit împlinirea datoriilor de o copleşitoare răspundere pe care le aveţi în calitate de Întâistătător şi Preşedinte al Sfântului Sinod al Bisericii Elene.

În continuare să mi se permită, Preafericite şi Înaltpreasfinţiţi Sinodali, să semnalez pe scurt acele decisive subiecte, arzătoare şi urgente, care preocupă Biserica noastră şi despre care au scris preoţi şi respectabili fraţi ai Noştri, Împreună-Episcopi, dar până în prezent nu s-a făcut auzită oficial şi competent vocea Bisericii, a celor mai înalte organe administrative ale acesteia.

Tema arzătoare şi neliniştitoare pentru milioane de creştini a Cardului Cetăţeanului, în legătură cu care au avut loc numeroase manifestaţii şi evenimente şi s-au dat publicităţii multe luări de poziţie, printre care se numără şi documentul pe această temă care V-a fost adresat de Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Kalavrytelor şi Eghialiei, kir Ambrozie. Proiectul de lege pe această temă a fost deja depus spre aprobare în Parlamentul Grecilor, fără ca anterior, potrivit promisiunii Ministrului de Interne, domnul Ioannis Ragkousis, să fie adus la cunoştinţă Sfântului nostru Sinod pentru ca Biserică să-şi exprime poziţiile asupra acestuia. Sfânta Chinotită a Sfântului Munte a luat o poziţie clară în acest sens, în timp ce noi, Episcopii care constituim plenul venerabilului nostru Sinod am păstrat tăcerea până în clipa de faţă.

Mulţimile „revoltaţilor”, ale semenilor noştri, se sprijină în multe privinţe pe încrederea în Mama Biserică, unde mulţi găsesc scăpare pentru nevoile lor de trai şi pentru pâinea cea spre fiinţă, dar şi pentru râvnita ieşire din criza morală şi duhovnicească, şi astfel, ieşind din criza morală şi duhovnicească, să găsească soluţii în această „umflată” criză economică. Aceşti oameni se sprijină în Biserică, în ciuda scandalurilor bisericeşti şi a diferitelor situaţii deplorabile care eventual sunt înfăţişate publicului. Ei se sprijină deci în Maica Biserică considerând-o Arcă a Mântuirii, tezaurizatoarea dumnezeiescului har, iconoamă a Tainelor lui Dumnezeu şi depozitară a dumnezeiescului Adevăr mântuitor, deţinătoare a ancorei sigure a credinţei noastre. Biserica constituie unica nădejde, scăpare şi mântuire a noastră. De aceea, răspunderea noastră, a Păstorilor Bisericii, este întreit mai mare şi ne revine în întregime, dacă nu ne dovedim vrednici şi consecvenţi cu misiunea noastră sau, încă mai rău, dacă smintim pliroma Bisericii noastre, dacă nu păzim, ca pe lumina ochilor, nefalsificată, sfânta credinţă şi tradiţie ortodoxă sau dacă desconsiderăm păstrarea şi mărturisirea învăţăturii dogmatice şi bisericeşti curate şi predaniile evanghelice, ascetice şi duhovniceşti (…).

Dacă şi noi îi vom dezamăgi pe „revoltaţi” în chestiuni care ţin de credinţa şi tradiţia ortodoxă, în subiectele deja molipsite de falsificare a adevărului şi de măsluire a mesajului mântuitor al Evangheliei, dacă îi vom dezamăgi încurcându-ne în tentaculele ereziei, ale înşelării şi ale comuniunii cu ereticii şi cu cei excomunicaţi, atunci vai nouă!, situaţia va fi mai sumbră şi mai  nefericită ca niciodată şi omeneşte vorbind vom ajunge în mare impas.

Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Pireului, kir Serafim, în documentele recente adresate Preafericirii Voastre, semnala:

a) abaterea eretică a Patriarhiei Serbiei în săvârşirea Sfintei Taine a Botezului nu prin procedura tradiţională a întreitei cufundări şi ridicări, ci prin stropire (botezul papistaşilor) sau prin turnare de apă, fapt care invalidează botezul ortodox şi constituie o deviere de la tradiţia ortodoxă, cu tot ce decurge din aceasta, şi un impediment de netrecut în comuniunea eclezială cu celelalte Biserici Ortodoxe, aşa cum prezintă în analiza sa exhaustivă Mitropolitul Serafim, şi

b) participarea necanonică, îmbrăcaţi în veşminte liturgice, a reprezentanţilor papistaşilor şi armenilor în Catedrala Patriarhală a Bisericii Primului Tron a Constantinopolului, în timpul Vecerniei patriarhale a Dragostei [Vecernia Paştelui], când ambii reprezentanţi – îmbrăcaţi cu veşminte – au citit în limba lor Evanghelia Dragostei, intrând prin Uşile împărăteşti ale Catedralei Patriarhale ca şi cum ar fi fost clerici canonici aflaţi în comuniune bisericească.

Acest act, inadmisibil şi de neiertat din punct de vedere canonic, de vreme ce este vorba de liturghisitori care nu mai au comuniune euharistică cu noi, se situează din punct de vedere al gravităţii mai sus de simpla împreună-rugăciune şi mai jos de împreună-liturghisirea şi de împărtăşirea din Potirul comun. Şi, dacă simpla împreună-rugăciune atrage după sine o grea canonisire: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit – scos din comuniune –, acela să se afurisească, Canonul 10 Apostolic[1], cum se stabileşte canonisirea pentru împreună-liturghisirea, înţeleasă în sens mai larg, la Dumnezeiasca Liturghie oficială a celui mai înalt dintre Praznicele Împărăteşti, ţinând seama de faptul că absolut nimeni, nici măcar Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Locale nu fac excepţie de la acest canon?

Astfel stând lucrurile, împreună-liturghisirea este un impediment în comuniunea bisericească, pentru că „se ridică astfel hotarele veşnice pe care le-au aşezat Părinţii”. Asta, şi pentru că actul împreună-liturghisirii, în loc să contribuie la adevărata apropiere şi comuniune după Dumnezeu [a celor rupţi de Biserică], nu face decât să acumuleze probleme de conştiinţă şi culpabilitate datorate încălcării Sfintelor Canoane, să provoace pierderea încrederii şi să devină un factor provocator de sminteală şi de pierdere a sufletelor „pentru care a murit Hristos”.

Un alt frate al nostru în Domnul, Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Glyfadei, kir Pavlos, solicitând, prin documentul său cu nr. 484/12-4-2011, adresat Sinodului Permanent, „ca deciziile Comisiei Sinodale pentru Relaţii Interortodoxe şi Interreligioase a) privitoare la participarea Bisericii Greciei la Consiliul Mondial al Bisericilor şi la b) Dialogul cu Romano-Catolicii, cu Protestanţii şi cu orice altă grupare din afara Bisericii – decizii aprobate deja de Sinodul Permanent – să se introducă spre dezbatere şi aprobare în Plenul Sinodului Bisericii Greciei, pentru că sunt extrem de serioase şi au urmări duhovniceşti extrem de importante …” a fost dezaprobat de un mai proaspăt împreună-episcop al nostru, deşi propunerile Mitropolitului Glyfadei sunt corecte şi indicate.

Se impune ca propunerile de mare actualitate şi urgente ale Înaltpreasfinţiţilor Mitropoliţi Ambrozie al Kalavrytelor şi Eghialiei şi Andrei al Dryinoupoleos-ului, Pogonianei şi Konitsei cu privire la numirea de noi preoţi parohi şi la salarizarea clerului, să obţină atenţia cuvenită.

 şi

Luarea de poziţie în duhul Părinţilor Bisericii a Înaltpreasfinţitului Gortynei şi Megalopoleos-ului, kir Ieremia, împotriva teologiei „postpatristice” şi a teologilor „postpatristici”, ca fiind blasfemie împotriva Duhului Sfânt (care şi în esenţa aşa se întâmplă), este corectă şi vrednică de atenţie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru caracterul relativ al principiilor pe care se bazează [teologia] „postmodernităţii”, de factură protestantă. Protestantismul este punctul de plecare atât pentru viziunea „postpatristică”, cât şi  pentru cea „postmodernă”, propunând ca toate temele teologice să se redefinesc permanent pe temeiuri şi date mereu noi, mereu altele (fapt care o exclude astfel din tradiţia ortodoxă solidă şi neschimbabilă).

Preafericite, Înaltpreasfinţiţi Sinodali,

Cu smerenie consider că – prin toate cele expuse mai sus şi prin care îmi exprim deplinul acord cu Înaltpresfinţiţii Mitropoliţi pomeniţi mai sus şi semnez şi eu cu toată inima luările lor de poziţie – este necesar ca Sfântul Sinod să ia poziţie oficială şi responsabilă, pentru că sunt teme extrem de serioase şi preocupă cu nelinişte pliroma creştină a Preasfintei noastre Biserici şi prin urmare trebuie să preocupe şi pe venerabilul nostru Sinod.

Să nu lăsăm, pentru Dumnezeu!, aceste subiecte dogmatice şi bisericeşti, mai importante decât oricare altele, „la mila lui Dumnezeu …”, pentru că avem o răspundere foarte mare. Nu sunt chestiuni particulare ale Bisericilor locale de aceeaşi credinţă, ci comune, universale şi panortodoxe, pentru că temele acestea se întemeiază în Sfânta Evanghelie şi în întreaga Sfântă Scriptură, în Sfintele Canoane şi în Sfintele Dogme comune ale credinţei noastre creştine. Când, spre exemplu, o Biserică de aceeaşi credinţă procedează la împreună-rugăciuni cu eterodocşii, cu ereticii sau cu cei de altă religie, când oferă Sfintele Taine celor care, potrivit Dreptului Canonic al Bisericii noastre, sunt afurisiţi, atunci când împreună-liturghiseşte cu aceştia, în sensul propriu sau în sensul mai larg al cuvântului, în timpul dumnezeieştilor slujbe, şi dacă eventual acceptă, Doamne fereşte!, căsătoria sau hirotonia homosexualilor sau desfiinţarea impedimentelor la preoţie ş.a., atunci celelalte Biserici de aceeaşi credinţă, ca să poată avea comuniune bisericească fără impedimente cu acea Biserică, se impune să o recheme la rânduială. Şi acest lucru nu constituie în nici un caz amestec în treburile interne ale unei Biserici Locale de aceeaşi credinţă.

Dacă foarte recent s-a rupt comuniunea bisericească dintre două Patriarhii Ortodoxe[2] datorită unei probleme de rânduială canonică, dar nu şi dogmatică, cu câtă sensibilitate şi cu câtă frică de Dumnezeu şi cutremur trebuie să abordăm teme teologice şi dogmatice mai importante decât neorânduiala jurisdicţională!

Implorând înţelegerea Voastră şi abordarea cu discernământ a temelor actuale şi arzătoare de mai sus spre binele pliromei creştine a Bisericii noastre, rămân,

Cu cel mai profund respect,

cel neînsemnat între Episcopi

† Mitropolitul Serafim al Kythirelor

ρθόδοξος Τύπος, 1 iulie 2011, nr. 1885, pp. 1, 7.

Traducere Anna Theodorou

Sursa: http://graiulortodox.wordpress.com

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.