27 Mar

Atitudine Ortodoxă

Părintele nostru Sfântul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului

IPS SERAFIM DE PIREU propune PATRIARHULUI ECUMENIC Bartolomeu

înscrierea celui de-al OPTULEA Sinod Ecumenic ca temă a Sinodului PANORTODOX

Din partea Sfintei Mitropolii

Mitropolitul Pireosului Serafim

Pireos, 28 Februarie 2012

Către

Preasfinția Sa

Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă

Și Patriarh Ecumenic

Kir Bartholomeu

Din Fanar

Preasfințite și Preacinstite Stăpâne,

Cu evlavie, neasemuită dragoste filiala și recunoștință nețărmurită către Preasfinția Voastră, care prin multe căi vă luptați pentru înălțarea Bisericii Ortodoxe Catolice, doresc să vă transmit, cu smerenie, felicitări pentru minunatul discurs patriarhal ținut cu prilejul întronării Mitropolitului de Prusa, kir Elpidoforou, ca și Întâistătător al Sfintei Mănăstiri Sfânta Treime din Halki.

Referirea dumneavoastră la Sfântul Vostru predecesor, Marele Fotie, Mărturisitorul întocmai ca Apostolii, a umplut inimile tuturor fiilor Bisericii, de aproape și de departe, de o bucurie nespusă, de mângâiere și de armonie duhovnicească deoarece s-a mărturisit încă odată – urbi et orbi- de către Înălțimea voastră că Preacinstitul vostru predecesor și mare Sfânt al Bisericii noastre Nedespărțite și Neschimbate, “prin viața sa personală și prin mărturia sa a mărturisit credința Ortodoxă și a apărat-o pe aceasta împotriva ereziilor” și, în acest fel hotărât a fost înlăturată înșelăciunea, erezia și credința greșită a căzutei Patriarhii a vechii Rome, care încălcase adevărul, respectul și fidelitatea față de Evanghelie, deși până în secolul XII numărase între Sinoadele Ecumenice și pe la al VIII-lea Sinod, întrunit între anii 879-880, din motive egoiste și evident false, pentru a-și susține atitudinea arogantă de dominare a lumii și pentru întărirea Papocentrismului, “și-a schimbat” părerea și a considerat ca Sinod Ecumenic tâlhărescul Sinod din 870, care l-a caterisit pe Marele Fotie.

Puternicele cuvinte ale Preasfinției Voastre:

“Aici Patriarhul Constantinopului Fotie Mărturisitorul, Profesor al acestei Universități, a înfipt Crucea Sfintei Mănăstiri care va fi arătată peste veacuri , până acum 40 de ani, atât Mănăstirea cât și Școala, ca o grădină în care s-a cultivat iubirea pentru învățătura bisericească, s-au educat și s-au format oameni de valoare, predicatori ai Crucii și ai Învierii lui Hristos și mărturisitori ai credinței în Domnul, așa cum a fost și viața și mărturia acestuia: mărturisirea credinței ortodoxe și apărarea acesteia împortiva ereziilor.

Crucea și Învierea reprezintă experiența Bisericii noastre Ortodoxe și al adevăratului creștin care trebuie să se diferențieze prin etosul Crucii și al Învierii. Crucea este semnul recunoașterii lui Hristos și al adevăratului creștin.

Această atmosferă a Crucii și a Învierii se regăsește în teologia Ortodoxă, care se bazează pe experierea răstignirii, nu pe ceva moralist sau scolastic. În plus, acest etos al Crucii și al Învierii se întâlnește în viața sacramentală și duhovnicească a Bisericii noastre: în cea sacramentală, deoarece Tainele se săvârșesc prin Harul lui Dumnezeu, care se oferă în forma și sub semnul Crucii, prin care se transmite energia dumnezeiască; și în cea duhovnicească, ca jertfă și dar, ca depășire și chenoză în Hristos a simțurilor, stricăciunii și morții.

Sfântul Fotie, a cărui mijlocire către Domnul o cerem și astăzi cu multă bucurie, a teologhisit o mentalitate a Crucii și a Învierii. Și în acest mod a trăit și s-a nevoit ca dascăl și Pastor. Chiar dacă a trebuit să se confrunte cu nedreptatea și disprețul altora, deși a gustat fiere și oțet, a adormit mulțumindu-I și slăvindu-L pe Dumnezeu.

Astfel s-a arătat dascăl în cuvânt și faptă, păstor care și-a jertfit viața pentru Marele Păstor și pentru oile lui, petrecându-și fiecare zi slujind întru Hristos poporului său, învățând cuvântul adevărului. Ca un ochi al întregii lumi, Sfântul Fotie își dorea ca toți oamenii “să vină la cunoștiința adevărului  (I Timotei: 2,4), drept pentru care a și trimis misionari către popoarele aflate la nord de Imperiul Bizantin, pentru a-L propovădui pe Iisus cel Răstignit și Înviat și ca să-L vestească pe Hristos celor ce ședeau în întuneric și în umbra morții.

Acest mare bărbat inspirat s-a ostenit mult pentru ca toți oamenii de pe fața pământului să cunoască Adevărul Care este Hristos, și să se înfrupte din”bogăția bunătății și a iubirii Sale de oameni“.

Au fost minunat zugrăvite și întru totul justificate calitățile atribuite de către Biserica Sfântului celui întocmai cu Apostolii și Mărturisitor, Marele Fotie, deoarece cu adevărat a fost “fortăreață a lui Dumnezeu”, “lumină a răsăritului “ și “ Frumusețe a Părinților”.

Preasfințite și Dumnezeiesc Stăpân,

Ca fiu al Sanctității Voastre, din adâncul inimii mele doresc să vă exprim deplinul meu devotament, dragostea mea filială și recunoștință pe viață, care mă fac să capăt curaj, simțind afecțiunea voastră părintească ce vă caracterizează, ca cel mai umil mărturisitor al înțelepciunii și cumpătării voastre păstorești; doresc să o informez cu smerenie pe Preasfinția Voastră despre oportunitatea unică pe care o creează viitorul Sinod Ecumenic Panortodox, de a cinsti cu adevărat pe cel cu adevărat mare Predecesor al Prefericirii voastre, Cel întocmai cu Apostolii mărturistor, Sfântul Fotie.

Ca excepție, supun această propunere aprobării Presfintelor Bisericii Autocefale, pentru a fi înregistrată în tematica ce va fi abordată în cadrul Marelui Sinod Panortodoxpentru recunoașterea celui de al optulea Sinod Ecumenic întrunit între 879-880, în catedra Preasfinției voastre, ceea ce va înscrie numele Preafericirii voastre mai strălucitor și mai împodobit în Istoria Bisericii noastre dar și în “Cartea Vieții”.

Este desigur de prisos să vă amintesc dumneavoastră, un teolog profund cunoscător, că Sinodul respectiv a fost unul Ecumenic, fiind convocat de Împărat, ca și celelalte, la el participand reprezentanții Papei de la Roma, Ioan al VIII-lea, care a acceptat hotărârile luate, precum arată Patriarhul Ierusalimului Dositheos în “Tomul Bucuriei”, a recunoscut al VII-lea Sinod Ecumenic și prevederea canonică a Sfintelor Sinoade II și IV referitoare la jurisdicția Tronului Preasfintiei Voastre și al Tronului vechii Rome, lepădând, totodată, din Simbolul de Credință, erezia filioque.

Astfel, depunând această propunere, mă înclin cu sinceritate în fața Preasfinției Voastre ca fiu al Ei, știind că, prin mijlocirea Sfântului Vostru Predecesor și prin rugăciunile tuturor Părinților purtători de Dumnezeu, se va binecuvânta luminata voastră Patriarhie și, în același timp, preluarea unei astfel de inițiative iubitoare-de–Dumnezeu va bucura inimile tuturor fiilor Preasfinției Voastre și va fi de folos sufletelor acestora.

Sărut Preacinstita Dreaptă a Sfinției Voastre şi, cerându-vă rugăciunile, vă rămân supus.

+ SERAFIM de Piraeos

Sursa: www.razbointrucuvant.ro

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.