Balada unui greier mic…

Balada unui greier mic

de George Topârceanu


Peste dealuri zgribulite,

Peste ţarini zdrenţuite,

A venit aşa, deodată,

Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,

Botezând natura udă

C-un mănunchi de ciumafai, –

Când se scutură de ciudă,

Împrejurul ei departe

Risipeşte-n evantai

Ploi mărunte,

Frunze moarte,

Stropi de tină,

Guturai…
Şi cum vine de la munte,

Blestemând
Şi lăcrimând,

Toţi ciulinii de pe vale

Se pitesc prin văgăuni,

Iar măceşii de pe câmpuri

O întâmpină în cale

Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,

Din căsuţa lui de humă

A ieşit un greieruş,

Negru, mic, muiat în tuş

Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

– Cri-cri-cri,

Toamnă gri,

Nu credeam c-o să mai vii

Înainte de Crăciun,

Că puteam şi eu s-adun

O grăunţă cât de mică,

Ca să nu cer împrumut

La vecina mea furnică,

Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,

Şi-apoi umple lumea toată

Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,

Zise el cu glas sfârşit

Ridicând un picioruş,

Dar de-acuş s-a isprăvit…

Cri-cri-cri,
Toamnă gri,

Tare-s mic şi necăjit!

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.