Poezii cu iz de Filocalii…pentru copii și nu numai…

 

Un dovleac portocaliu

 

Un dovleac portocaliu

A crescut fără să știu

În grădină, pe un strat;

E grăsun și îndesat

Și fiindcă a răsărit

Fără să fi fost sădit,

Stă ascuns, cuprins de frică,

Dup-o varză mai pitică.

Însă eu, cum l-am văzut,

Iute l-am și luat din scurt:

– Ce dovleac needucat!

Ai crescut nesemănat

Chiar pe stratul cel mai bun;

Ce să fac cu tine-acum?!

Drept răspuns, dovleacul mic

S-a făcut și mai pitic

Și din roz-portocaliu

S-a făcut de-un roșu viu.

Însă nu m-a-nduioșat

Și iar l-am apostrofat:

– Nici nu știu la ce ești bun…

Poate-n ciorbă să te pun

Sau să te prăjesc în post…

Dar nu, n-are nici un rost!

Ești așa urât și mic,

Nu ești bun de mai nimic!

Dovlecelul vinovat

Nici măcar nu s-a mișcat

Ci, spășit, ședea-n picioare.

Ca să-l pun la încercare

I-am mai zis răutăcios:

-Totuși, poți fi de folos:

Am în curte un purcel,

Poate te mănâncă el,

Deși așa sec cum ești,

S-ar putea să nu-i priești!

Și după acest cuvânt

Dovlecelul cel mărunt

A rămas netulburat.

Și atunci am cugetat

Să-l încerc și în alt fel:

-Ia ascultă, dovlecel,

Dacă te privesc mai mult,

Nu ești chiar așa de urât,

Ba chiar cred că ești gustos,

Dulce și cu miez zemos;

Cred c-am să te folosesc

La plăcinta ce-o gătesc

Sâmbătă, de ziua mea!

Dar dovleacul mâlc tăcea.

 

De atunci mă tot gândesc:

Oare eu, când mai greșesc

Și primesc câte-o mustrare,

Rabd fără de tulburare?

Sau când alții mă jignesc,

Oare tac și mă smeresc?

Iar când toți de bine zic

Și mă laudă un pic,

Tac sau țin nasul pe sus?

 

Cred că știți ce am răspuns…

Ce concluzie să trag?

Nu fac nici cât un dovleac!!!

 

Și Ioan Scărarul spune,

Cu multă înțelepciune,

Că blând este-acela care

Șade fără tulburare

Și-n laudă, și-n ocară:

Ca dovleacul, bunăoara…!

(Poezii cu iz de Filocalii, Ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu 2011) 

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.