08 Feb

NU avortului!!!

Mărturia unei femei care a ales să NU facă avort

 Scapa de grija somnului

"În 23 aprilie 2006 am fost internată de urgență în spital în altă localitate mai mare, cu diagnosticul 'tromboză venoasă profundă ileo-poplitee și femurală'. Eram însărcinată în 11 săptămâni.

După o săptămână de tratament, am primit sfatul medicului cardiolog să fac întrerupere de sarcină, din cauza riscului la care eram supusă eu și la care era supus, binențeles, și fătul.
Am fost la control la specialiști în obstretică și ginecologie, și fiecare ne-a sfătuit că ar fi mai bine să întrerupem sarcina, cât e "încă mică" și pentru a evita mai multe complicații. Tratamentul putea afecta copilul așa încât să se nască cu malformații. Mai exista pericolul, când va crește copilul, să îmi blocheze complet circulația la un picior, din cauză că apasă pe vene, care și așa erau într-o situație critică.

Tratamentul era scump, iar spitalul a refuzat să continue să mi-l facă. Am fost transferată în spitalul de la noi din localitate; dar spitalul nu a vrut să mă primească, timp de o săptămână.

În urma insistențelor, am fost primită, dar din nou mi s-a spus că nu sunt fonduri pentru tratament. Era o oarecare 'presiune'; de ce nu accept să fac avort și să se încheie povestea?
Noi am decis să ne încredem în Dumnezeu, toate lucrurile sunt în mâna LUI.
Am continuat tratamentul, dar acasă. Dumnezeu se îngrijea de costul tratamentului și de toate, inclusiv de sănătatea mea și a fetiței.

Am născut normal în noiembrie 2006, fetița e perfect sănătoasă și îi mulțumim din toată inima lui Dumnezeu pentru minunea pe care a făcut-o în viața noastră.

Mă întreb ce se întâmplă dacă acceptăm varianta cea ușoară?

Cum dădeam socoteală în fața lui Dumnezeu că am ales să ne încredem în mâna oamenilor și nu în Mâna Celui care a făcut cerurile și pământul?

Pe toată perioada sarcinii, de când am început tratamentul ne-am rugat pentru sănătatea copilului și a mea; alături de noi au fost nenumarate persoane care ne-au sprijinit în rugăciune și mijlocire la Dumnezeu pentru biruință.

Iar Dumnezeu a răspuns rugăciunilor noastre și ne-a întărit în credință, arătându-și puterea și dragostea.

'Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. 
Te voi lăuda, că sunt o făptura așa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte.

Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici ființa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.

Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârși și nici una din ele nu va fi nescrisă.' (Psamul 139: 13-16)"
Stanca
sursa:http://www.impantokratoros.gr

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.