16 Dic

GRIGORE LEȘE despre colinda tradițională…

Grigore Leșe despre colinda tradițională, autentică. 

“ASTĂZI NU COLINDĂ NIMENI. Nu colindă, nu postesc, numai rele săvârșesc,

suduiește fiecare, și cel bun, ca și cel mare”

“Părinții noștri-n vecie /Așteptau postul să vie / În tot postul să colinde. /Astăzi nu colindă nimeni / Nu colindă, nu postesc /Numai rele săvârșesc. /Suduiește fiecare,/ Și cel bun, ca și cel mare. / Scumpule Mântuitor,/ Varsă-n inimile lor, / Varsă bunătatea Ta /Să-Ți cinstească Nașterea. / Varsă bunătatea Ta/ Să-Ți cinstească Nașterea”.

Ce înseamnă pentru mine colindător adevărat? Ce înseamnă “adevărat”? Dacă are 55 de ani, înseamnă că el de 52 de ani umblă tăt anul și colindă tăt satul – de la vârsta de 3 ani. Ală-i colindatorul. Eu am 57 – Doamne, dă! – de 53 de ani eu umblu la colindat! Nici o pauză!”, a explicat Grigore Lese săptămâna aceasta, la Sala Galateca, în cadrul unui concert de colinde la care au participat colindători din satele Ungureni și Libotin.

Sunt foarte multe de discutat despre “corindă”. De unde vine corinda, ce-i cu corinda, care sunt temele, de ce se corindă… Noi n-am venit aicea să facem conferințe. Am venit să vă arătăm cum se corindă p-acolo.

Conferințele-s la academie, numai că știți ce? Degeaba vorbesc la academie dar nu știu cum se corindă. Știți că la noi e plina lumea de teoreticieni, practicieni mai puțin. La colindat aicea nu ne îndesăm. Dar scriem despre corindă că ar fi…, teorii… Am acasă un dulap numai de cărți scrise, carte după carte. Unul scrie “corinda vine din calende”, altul zice că vine din “aleluia, Domine”, altu că de la neamul arilor – mă-nnebunesc, domle. Atât am citit despre ei… dar zic “ei o umblat în viața lor a colinda? O umblat ei să vadă colinda?Nem tudo, cum zice unguru!

Ia ascultați ce vreau să vă spun acum: aristocrații au colindat în viața lor vreodată? Nu! Știți cine o colindat? Oamenii din josul satului. Că ei s-o dus la răsărit. Aci o colindat. Ce înseamnă pentru mine colindător adevărat? Ce înseamnă “adevărat”?Dacă are 55 de ani, înseamnă că el de 52 de ani umblă tăt anul și colindă tăt satul – de la vârsta de 3 ani. Ală-i colindătorul. Eu am 57 – Doamne, dă! – de 53 de ani eu umblu la colindat! Nici o pauză!

Stau toți la televizor, la emisiunile aceastea de divertisment. Și în urechile dumneavoastră, din păcate, aveți acest sunet. Nu-i așa colinda, domnule! Eu nu vă pot arăta aici decât numai relicve de cum trebuie să fie corinda. Știți cum îi corinda asta? Cu ploaie, cu ger, cu sărăcie, cu colac mâncat pe ninsoare. Și zice așa strigura:

Ciucur verde de mătasă
Sloboază-ne gazdă-n casă
Că de-asară stăm p-afară
Și ninge, și vremuiește
Și murguțu cimpovește
Murgu trebuie potcovit
Cu potcoave de colac
Și cu cuie de cărnat
Zică gazda ce ne-a zice
Fără cârnați nu ne-om duce
Fără ciont, fără schinare
Supere-se cât de tare
Că i-a cere: știm că are

și zicea “La anu și la mulți ani!” Și era câte unu de-ăsta zgârcit – spunea așa, cam și cu gura altuia: “haidăți în casă…

Eu am corindat numai oamenii saraci. Corinda trebuie să fie bucurie: ne întâlnim, cinstim morții! Și de-atâtea ori am povestit de Lelea Mare din Borcuț. Avea numa’ brânduși toamna și primăvara, și nuci, și alune strânse de ea și le aducea și le pregătea pentru colindători. Avea doar patru pereți la casă! Și mă duceam și colindam aristocrații… și ușile erau ferecate de lăcăți la 3 dimineața. No, zic “hai să merem la Lelea Mare, că la ea e lumina aprinsă”. Știa să primească lumina!…

Ceilalți ziceau “haide, mă, nu merem acolo, că n-are nimic să ne deie”. Și o colindam. Și într-un an așe ne-o dat: 85 de alune la unu’, 5 mere și nuci 20 câte la unu’. Le-am pus în bărbânț, am ieșit afară, le-am împrăștiat pă omăt și le-am împărțit noi între noi. Și ne băteam de la alune. Dar-ar Dumnezeu să mai văd eu viața aceea o dată!Acuma știi de ce se bat? De la Dacii! Domle, se bat de la zgomot!

De ce i-am invitat pe ei? Pentru că la ei se mai păstrează lucrurile acestea. Ici colo… dar sminteala este mare și-acolo. Sunt smintitori de-ăștia: în mijlocul satului fac o casă de betoane. Rugămintea mea este: dacă aveți ocazia, duceți-vă pe la Ungureni, pe la Costeni și vă plimbați pe-acolo, că e de-ajuns. O să vă bucurați ochii. Vedeți, eu pe locurile astea m-am născut. Nu vă pot descrie cu cuvinte, cu vocea.

Există și colinde cosmogonice: despre soare, despre pomul vieții, despre lună. Există colinde care cântă de “florile dalbe de măr”. La ce se referă “florile astea de măr”? La țurțurii de la…? Nu, la florile dalbe, adică ale lunii. La lună se referă. Există o colindă foarte frumoasă:“Pom înrămuratu’“. (…)

Nici o sărbătoare nu-i
Ca Nașterea Domnului
Așa binecuvântată
Și de creștini așteptată
Părinții noștri-n vecie
Așteptau postul să vie
În tot postul să colinde.
Astăzi nu colindă nimeni,
Nu colindă, nu postesc
Numai rele săvârșesc.
Suduiește fiecare,
Și cel bun, ca și cel mare.
Scumpule Mântuitor,
Varsă-n inimile lor
Varsă bunătatea Ta
Să-Ți cinstească Nașterea
Varsă-Ți bunătatea Ta
Să-Ți cinstească Nașterea.

Dacă-i întrebi pe oamenii bătrâni ce-i cu lerul… “a, lerul de la fitiu“, zice, adică de la sobă, fără să facă legătura cu neamul arilor, cu împăratul Aurelian și cu “Velerim și Veler, Doamne”, cu Valerian. Nu! Ei știu de ler… Dar nu asta este important. Ce este important: nu pot cânta ei despre ler acuma, ei trebuie să cânte despre nașterea Mântuitorului. Și duc vestea asta.

Copilașii mititei au o colindă și un băț și-l agită. Și zic așa copilașii mici – și fete, și băieți, la un loc: “Bună ziua lui Moș Ajun!” Dar ce zic când spun “Moș Ajun”? Al jun – ește un jun bătrân și unul tânăr. Și cela bătrân trebuie să moară și să vie celălalt tânăr. “Bună ziua la Moș Ajun!” Și atuncea omul moare. De-aceea capra se aruncă de pământ și zice cela “hehehe” și râd p-acolo. Dar de ce moare capra? Moare anul și reînvie! Trecerea la viață prin moarte!

Ce cântă copilașii de 10 ani:

“O stea s-a ivit
De la răsărit
Și cu David crai
Pruncii să nu-i tai.
Pruncii n-or muri
Că s-or prelungi
În cer cu îngerii.
Și-a lor suflețele
S-or preface-n stele.
Ș-or luci frumos
Calea lui Hristos.

Și stăteau ei așa și de-altfel erau mititei așa… “Bă, tu a cui ești?” Păi zice “Eu îs al lui Ionu’ lui Grigore lui Toader de peste deal” “A, a, știu…” “Da’ tu a cui ești? Bă, pe tine nu te cunosc!” De ce întrebau asta? Să știe de unde vine, din ce comunitate face parte. Nu merge oricine la colindat. Știți cum se colindă? Colindai tot satul: asta înseamnă colinda – a te roti. O horă, ca la joc. Și se roteau în sat, dar mergeau și în alte sate. Și atăția bobi strângeau și colaci, că nu-i mai puteau duce. Și atuncea îi lăsau la Badea Ion, zice“când om veni înapoi i-om lua!”Și după ce strângeau iară desagi, iar îi lăsau. Și tot lăsau așa: la o casă erau 30 de colaci, dincoace erau 20. Atenție! Nu se ocolea nici o casă!

Erau colaci mulți. Ce făceau cu colacii aștia? Când veneau înapoi, veneau pe același drum. Se zice: “retrăirea căii” – dusul cu întorsul. Deci de fapt asta este corinda. Feciorii făceau bani să plătească ceterași: își vindeau colacii în sat și pe banii făcuți pe colaci, zice “no, să ne plătim ceterașu’!

Ceata de colindători era autoritatea numărul unu în comunitate. Nu era primarul. Gata, de la Sfântul Nicolae și până la Bobotează, era ceata. Era o autoritate. În ziua de astăzi, toată lumea în lume, în numele colindului, practică industria colindului, așa cum practică industria patriotismului. Nu se mai poate, gata!

sursa:www.razbointrucuvant.ro


Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.