25 Abr

Cui ne asemănăm, înțelepciunii sau nechibzuinței?

 PILDA CELOR ZECE FECIOARE

Matei cap.25,1-13: “Atunci Împărăţia Cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: “Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă; ci mai bine duceţi-vă şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: “Doamne, Doamne, deschide-ne!” dar el, drept răspuns, le-a zis: “Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

13081937_1094602683933758_391003317_n

“Omul nu este fecioresc pentru sine sau în sine: ci este fecioresc, sau mai degrabă devine fecioresc (căci nimeni nu este curat prin fire de la cădere), pentru ceva şi mai ales pentru Cineva. Fecioria este un început al iubirii, al unirii. Ţelul este unirea cu Dumnezeu.
Cele fără minte s‑au mulţumit cu o feciorie „firească”, exterioară (aproape de cea a Evei înainte de ispitire). Cele înţelepte, însă, aveau o asemenea dorinţă de a întâlni Mirele, că nu au vrut să rişte şi să‑L piardă din lipsa luminii, a untdelemnului: toată fiinţa lor era întoarsă către Mire. Fecioria lor era „întoarsă către singura iubire”, era un dar. Dovada iubirii lor este în faptul că erau acolo când El a sosit: Îl aşteptau. Reproşul pe care‑l face Mirele celor fără de minte este foarte semnificativ: când am venit, nu eraţi aici, nu Mă aşteptaţi, nu Mă iubiţi. Când spune: „Adevăr zic vouă, nu vă cunosc pe voi”, trebuie să înţelegem pe „a cunoaşte” în sensul biblic de „a se naşte împreună”, adică a deveni una. Adevăratul păcat al omului nu este moral, ci este exclusiv duhovnicesc: este de a nu‑L iubi pe Dumnezeu, de a nu înapoia lui Dumnezeu iubirea pe care El ne‑o dă în dar. Dacă nu‑L iubim, nu‑L putem lua de Mire, nu putem să ne unim cu El. Iar atunci fecioria nu slujeşte la nimic, căci este întoarsă doar către ea însăşi.”
Părintele Noël TANAZACQ, Paris

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.