29 Jun

Coșmar Orwellian

Gay Marriage Conformism

David Mills

“Oponentii casatoriilor homosexuale sunt tratati de presa in acelasi mod in care erau tratati agitatorii gay in trecut: creaturi bizare, depravate, a caror capitulare in fata valorilor mainstream o asteptam cu rasuflarea taiata”, scrie Brendan O’Neill in Spiked. Ceea ce pune urmatoarea problema: “Cum putem explica acest extraordinar consens, ceea ce este numit, graitor, drept ‘capitularea’ fata de casatoriile homosexuale a tuturor celor din viata publica”?

Exista vreo dovada ca a avut loc o dezbatere incinsa pe seama unui nou drept civil iar partea drepturilor civile a castigat? Nu prea cred. Nu cred ca putem numi acest lucru ‘consens’, de vreme ce ar trebui sa implice acordul voluntar si comun asupra unor elemente diferite. Mai degraba il putem numi conformism, [ceea ce inseamna] lenta dar sigura sacrificare a gandirii critice si a opiniei dizidente, sub presiunea de a accepta ceea ce a fost definit drept bine de catre 127815esaloanele superioare ale societatii: casatoria gay. Intr-adevar, campania pro-casatoria gay furnizeaza un studiu de caz asupra conformismului, o incursiune arzatoare in procesul prin care autoritarianismul soft si presiunea egalitara sunt aplicate in timpul modern pentru a inlatura orice viziune considerata ca fiind judecata de valoare, discriminatorie, anacronica, ‘fobica’, sau altfel in comparatie cu ceea ce e acceptat. 

Acest “consens extraordinar” sau “conformism” nu a fost obtinut prin schimbarea opiniei publice de catre activistii gay, ci de elite, in special de judecatori (judecatorii sunt descrisi de profesorul Harvard Michael Klarman drept o ‘subcultura distinctiva’, una mai liberala, a elitelor culturale). O’Neill analizeaza mecanismul prin care acest conformism a fost realizat, inclusiv folosirea social media asa cum a fost explicata de Scientific American.

Dar, ar putea spune cineva, aceasta presiune a elitei nu ar fi functionat acum 10 ani, si in mod sigur acum 20 sau 30 de ani. Cum a disparut atat de repede ceea ce, pe atunci, parea o convingere solida asupra sexualitatii?

O’Neill are un raspuns care pare a fi corect. Non-elitele au parut a fi deschise la aceasta presiune dintr-un anume motiv.“Fragilitatea atasamentului societatii fata de casatoria traditionala, fata de virtutea angajamentului, a fost, de asemenea, o cheie in formularea consensului casatoriei gay. Acesta este molozul din care a fost construit edificiul casatoriei gay”. Continua:

Daca avocatii, politicienii si alti “diriguitori ai binelui” au doborat cu succes usa casatoriei traditionala, este din cauza faptului ca usa era deja scoasa din balamalele sale, in urma multor ani de neglijenta culturala. Este vorba despre reticenta societatii in a apara viziunea traditionala despre angajament [marital], refuzul sau relativist de a discrimina intre diferitele stiluri de viata, ceea ce a alimentat tirania campaniei casatoriei gay, care judeca aspru pe cei care indraznesc sa judece cum ar trebui sa traiasca oamenii.

Printr-o combinatie a acestei slabiciuni in credinta in casatoria traditionala cu insinuanta campanie pentru casatoria gay, am ajuns intr-o situatie, descrisa stralucitor de  John Stuart Mill, in care gandirea critica poate fi ostracizata in cadrul despotismului conformismului, astfel incat ‘particularitatea gustului, excentricitatea comportamentului, sunt echivalate cu crima…’  

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/05/18/obama-blasfemie-casatorii-homosexuale-despotismul-conformismului-franta-act-final-brazilia-legalizare-sondaje-rusia-grecia-homosexualitate-georgia-violente-parada-gay/ )

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.