18 Nov

Prima Sf.Liturghie în catedrala episcopalã

11 Nov

14 noiembrie, Sf. Ierarh Grigorie Palama

14 Noiembrie – Praznicul celui de al doilea ocrotitor al parohiei, Sf. Ierarh Grigorie Palama

Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 în Constantinopol. Tatăl Sfântului Grigore a devenit un important demnitar la curtea lui Andronicus al II-lea Paleologul (1282-1328), dar a murit la scurt timp, Andronicus devenind turorele copilului Grigore rămas orfan.

Înzestrat cu abilităţi intelectuale şi ambiţie, Grigore a stăpânit toate subiectele de studiu care făceau parte la vremea aceea din cursul complet de educaţie superioară medievală. Împăratul spera ca tânărul să se îndrepte spre munca în cadrul guvernului, dar Grigore, abia împlinind 20 de ani, s-a retras în Muntele Athos în anul 1316 (după unele surse 1318) devenind novice la Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea monahicească a Părintelui Nicodim de la Vatoped (prăznuit în 11 iulie). Acolo a fost tuns şi a pornit pe calea sfinţeniei. Un an mai târziu, Sfântul Evanghelist Ioan Teologul i-a apărut în vis şi i-a promis că-l va proteja pe calea sa duhovnicească. Mama şi surorile lui Grigore au devenit şi ele călugăriţe.

După săvârşirea Părintelui Nicodim, Sf. Grigore a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor iar după moartea Părintelui Nichifor, Grigore s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athanitul (prăznuit în 5 iulie). Aici a slujit la trapeză şi apoi a devenit cântăreţ în biserică. După trei ani s-a mutat la schitul Glossia, nevoindu-se mai abitir pentru a atinge perfecţiunea spirituală. De la stareţul mănăstirii a învăţat meşteşugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii, începînd cu marii pustnici ai deşertului din sec. al IV-lea, Evagrie Ponticul şi Sf. Macarie al Egiptului (prăznuit în 19 ianuarie).

Mai târziu, în sec. al XI-lea, Sf. Simeon Noul Teolog (prăznuit în 12 martie) a dat indicaţii amănunţite despre activitatea mentală pentru cei care practicau rugăciunea exterioară, iar sfinţii din Athos au pus-o în aplicare. Practicarea rugăciunii minţii sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine şi linişte se numeşte “isihasm” (de la grecescul “hesychia” care înseamnă calm şi linişte), iar practicanţii se numesc isihaşti.

În timpul şederii sale în Glossia viitorul ierarh Gregore a fost complet absorbit de spiritul isihast acesta devenind noul său mod de viaţă. În anul 1326, datorită ameninţării invaziei turce, el împreună cu ceilalţi fraţi ai schitului s-au retras în Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preot.

Sf. Grigore a combinat îndatoririle sale preoţeşti cu viaţa de pustnic. Cinci zile pe săptămână le petrecea în linişte şi rugăciune iar sâmbăta şi duminica venea în mijlocul oamenilor, slujind sfintele slujbe şi predicînd, smulgînd oamenilor sentimente de iubire dar şi multe lacrimi prin cuvintele sale. Uneori participa la întrunirile duhovniceşti ale tinerilor educaţi conduse de viitorul patriarh Isidor. După reîntoarcerea din Constantinopol, Sf. Grigore a găsit un loc potrivit în care să vieţuiască în solitudine, lângă Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat în jurul lui în timp scurt mai mulţi călugări, pe care i-a îndrumat timp de cinci ani.

În anii 1330 au avut loc importante evenimente în viaţa Bisericii de Răsărit, în urma cărora Sf. Grigore a fost plasat printre cei mai importanţi apologeţi universali ai ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului.

Prin 1330 învăţatul călugăr Varlaam sosea în Constantinopol din Calabria, Italia. Acesta a fost autorul unor tratate de logică şi astronomie, fiind renumit pentru calităţile sale oratorice ieşite din comun. Varlaam a primit o catedră la universitatea din capitală şi a început să adâncească studiul scrierilor Sf. Dionisie Areopagitul (prăznuit în 3 octombrie), a cărui teologie “apofatică” (“negativă”, în contrast cu “katafatică” sau “pozitivă”) era în mod egal apreciată atât în Bisericile de Răsărit cât şi în cele de Apus.

La scurt timp, Varlaam a călătorit la Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viaţa spirituală a isihaştilor. Susţinînd imposibilitatea cunoaşterii esenţei lui Dumnezeu, el a declarat că rugăciunea minţii era o eroare eretică. În călătoriile sale la Constantinopol şi Tesalonic, călugărul Varlaam a intrat în dispute cu călugării, încercînd să demonstreze natura materială creată a luminii din timpul Schimbării la faţă a Mântuitorului de pe Muntele Tabor. Acesta ridiculiza învăţăturile călugărilor despre metodele rugăciunii şi despre lumina necreată văzută de isihaşti.

Sf. Grigore, la rugămintea călugărilor athoniţi, a răspuns prin admonestări verbale la început, dar văzînd că nu au nici un rezultat, a început să aştearnă pe hârtie argumentele sale teologice. Astfel a apărut “Triade în apărarea sfinţilor isihaşti” (1338). Prin 1340 sfinţii din Muntele Athos au compilat, cu ajutorul sfântului, un răspuns general împotriva atacurilor lui Varlaam , grupat sub titlul “Tomul Aghiorit”. La Sinodul din Constantinopol din 1341 ţinut la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigore a polemizat cu Varlaam, axîndu-se pe ideea naturii luminii de pe Muntele Taborului. În 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, şi anume că, Dumnezeu, de neatins prin esenţa Sa, ni se descoperă prin energiile Sale direcţionate spre lume şi percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale şi nici create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind anatemizat şi izgonit în Calabria.

Dar disputele dintre Palamiţi şi Varlaamiţi erau departe de a se fi încheiat. Acestora din urmă li s-au alăturat discipolul lui Varlaam, călugărul bulgar Akyndinos, precum şi Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347); împăratul Andronicus III Paleologul (1328-1341) înclina şi el spre punctul lor de vedere. Akyndinos, al cărui nume însemna “cel care nu face rău,” de fapt a cauzat un mare rău prin învăţăturile sale eretice. Akyndinos a scris o serie de mici tratate în care îi denunţa Sf. Grigore şi pe călugării athoniţi drept provocatori de tulburări în cadrul Bisericii. La rândul său, sfântul a scris un răspuns detaliat în care demonta erorile lui Akyndinos. Însă patriarhul îl susţinea pe Akyndinos şi l-a numit pe Sf. Grigore vinovat de toate tulburările din cadrul Bisericii. În 1344 l-a închis în temniţă timp de patru ani. În 1347, când Ioan al XIV-lea a fost înlocuit de Isidor (1347-1349), Sf. Grigore a fost eliberat şi numit Arhiepiscop al Tesalonicului.

În 1351 Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învăţăturilor sale, însă poporul nu l-a acceptat uşor pe Sf. Grigore, astfel încât el a trebuit să se mute dintr-un loc în altul. Într-una din călătoriile sale la Constantinopol pe un vapor bizantin, a căzut în mâinile turcilor. Chiar în captivitate, Sf. Grigore a predicat atât prizonierilor creştini cât şi răpitorilor săi musulmani. Hagarenii au fost uimiţi de înţelepciunea cuvântului său, dar musulmanii nu au putut suporta acestea şi l-au bătut, ba chiar l-ar fi omorât cu plăcere dacă n-ar fi nădăjduit într-o răscumpărare mare. La un an, Sf. Grigore a fost răscumpărat şi s-a întors la Tesalonic.

Sf. Grigore a făcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morţii sale, vindecînd mulţi bolnavi. În ajunul morţii sale, Sf. Ioan Hrisostom i-a apărut într-o viziune, adresîndu-i cuvintele: “Spre înălţimi! Spre înălţimi!” Sf. Grigore Palama a adormit întru Domnul în 14 noiembrie 1359. În 1368 a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376), care a scris viaţa sfântului şi slujbele adresate acestuia.

Sfântul Grigorie Palama a fost o piatră de poticnire atât în timpul său, în înfruntarea dintre ortodoxie şi tradiţia şi teologia occidentală, cât şi în vremea noastră, când reprezintă încă un motiv de dezacord între teologii ortodocşi, pe de o parte, care îl consideră “luminător ortodoxiei, întăritor evlaviei şi învăţător” şi teologii occidentali, pe de altă parte, pentru care acesta e vrednic a fi socotit de-a dreptul eretic.

Această valorizare diferită a lui Palama din partea ortodocşilor şi a teologiei vestice nu e greu de înţeles, căci prin teologia lui devine evidentă pentru toţi dimensiunea legăturii organice ce caracterizează teologia ortodoxă şi spiritualitatea specific ortodoxă, dar şi prăpastia adâncă ce o desparte de tradiţia şi modul de a face teologie occidentale.

DOCTRINA ISIHASTĂ

Disputa teologică cea mai însemnată în Răsărit, în secolul al XIV-lea a fost disputa isihastă, numită şi palamită, după numele Sf. Grigorie Palama († 13 noiembrie 1359), sau varlaamită, dupa numele lui Varlaam de Calabria († 1350). Ea porni sub influenţa scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul (sec. V) şi a lui Simeon Noul Teolog († 1022) în Muntele Athos, unde unii monahi se dedaseră vieţii contemplative, în linişte desăvârşită, = , termen de la care această mişcare şi disputa teologică s-a numit isihasm.

Metoda sau practica isihastă se realiza astfel: călugării dedaţi acesteia se retrăgeau în locuri singuratice şi prin concentrarea gândului la rugăciune se ridicau mai presus de impresiunile simţurilor şi de tot ceea ce îi înconjura, pentru ca prin contemplare continuă să vadă lumina dumnezeiască cea necreată, pe care au vazut-o Sfinţii Apostoli Petru, Iacob şi Ioan, la Schimbarea la Faţă pe Muntele Taborului (Mt. 17, 1-8; Mc. 9, 2-9; Lc. 9, 28-36), spre a realiza astfel o mai mare apropiere de Dumnezeu. Această lumină stralucitoare nu este fizică, ci dumnezeiască. Isihaştii rosteau continuu această scurtă rugăciune: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă.

Doctrina isihastă a fost susţinută de Sfântul Grigorie Palama, retras între 1318 şi 1326 in Muntele Athos, apoi, între 1326 şi 1331, într-un loc singuratic lângă Bereea, în Macedonia.

El învăţa că nu este imposibil de a vedea lumina Dumnezeirii, necreată şi incoruptibilă, identică cu lumina Taborului, ea fiind numai o lucrare, energie şi putere a lui Dumnezeu, care emană din fiinţa Sa nevazută, fară să fie identică cu ea. Este deci deosebire între fiinţa lui Dumnezeu cea nevazută şi inaccesibila oamenilor, căci < > (In. 1, 18; I In. 4,12) şi puterile – sau energiile – Sale necreate, care emană din ea, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor, asupra cărora revarsă harul său, puterea Sa, spre a dobândi mântuirea şi îndumnezeirea până la (Ef. 4, 13).

Aceste energii sau lucrări sunt comune celor trei persoane ale Sfintei Treimi şi, prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifestă în lume. Această doctrină nu este ceva nou, căci ea îşi are izvorul în revelaţia Noului Testament şi în învăţătura Sf. Părinţi greci. Prin energiile cele necreate ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, cum ne spune Sf. Apostol Petru, (II Petru 1, 4), fără ca prin aceasta fiinţa noastră omenească să devină fiinţa lui Dumnezeu, să devenim adică coesenţiali cu Dumnezeu, Care rămâne în eternitate ascuns în esenţa Sa, cunoscută numai de Fiul şi Duhul Sfânt. < > (Cuvânt despre întruparea Logosului, Migne, P.G., XXV, 192 B).

În Apus, Toma de Aquino († 1274) învăţa că între fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale divine, care, după el, şi teologii latini, sunt create, nu există deosebire reală, ceea ce face imposibilă îndumnezeirea omului, deoarece Dumnezeu rămâne faţă de oameni intr-o splendidă izolare.

Contra doctrinei isihaste s-a ridicat calugărul Varlaam din Calabria. Deşi în tratativele de unire dintre Biserica Ortodoxă şi papa Benedict al XII-lea (1334-1342), de la Avignon, din 1339, Varlaam a apărat doctrina ortodoxă, venind la Constantinopol în 1340 el a condamnat metoda şi doctrina isihastă. El a susţinut că lumina care emană din fiinţa sau substanţa lui Dumnezeu nu este necreată, căci în modul acesta se admite în Dumnezeire existenţa a doi dumnezei, esenţa divină – invizibilă şi energia divină – vizibilă, ci creată, şi-i acuza pe isihaşti de diteism.

Sinodul ţinut la Constantinopol în 1341 s-a pronunţat pentru isihaşti. Varlaam, fiind condamnat, pleacă în Italia, trece la Biserica Latină şi ajunge în 1342 episcop de Gerace, în sudul Italiei, unde a continuat să atace violent nu numai isihasmul ca metodă şi doctrină, ci şi Ortodoxia pe care o apărase mai înainte.

După 1341, lupta împotriva isihasmului a fost continuată de Grigore Achindin.

Isihasmul avea şi adversari politici de temut în persoana împărătesei Ana De Savoia († 1347) şi a patriarhului ecumenic Ioan al XIV-lea Calecas (1334-1347), care susţineau pe varlaamiţi. La sinodul întrunit în 1345 la Constantinopol, sub preşedinţia patriarhului Ioan al XIV-lea Calecas, Sf. Grigorie Palama a fost condamnat şi anatemitizat.

În două sinoade ţinute la Constantinopol, însă, unul în 1347 şi altul în 1351, se aproba doctrina isihastă, căci din 1347 ajunge la tron Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1355) ca asociat al Impăratului Ioan al V-lea Paleologoul (1341-1391), care era susţinătorul isihaştilor. După 1355, el devine monah, mai intâi în mănăstirea Manganelor din Constantinopol, apoi într-una din mănăstirile Muntelui Athos, sub numele de Ioasaf.

În 1347, patriarhul Ioan al XIV-lea Calecas a fost înlăturat, iar sinodul din acest an a aprobat isihasmul, în timpul patriarhului ecumenic Isidor de Monemvasia (1347-1350). Acesta a ridicat în 1347 pe Grigorie Palma la rangul de arhiepiscop al Tesalonicului, unde a păstorit până la moartea sa în 13 noiembrie 1359.

În sinodul ţinut la 27 mai 1351, în biserica Vlaherne din Constantinopol, în timpul patriarhului ecumenic Calist I (1350-1353; 1355-1363), isihasmul a fost proclamat doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe şi el a pătruns în tot Răsăritul ortodox.

Miezul doctrinei isihaste care s-a impus în Ortodoxie consta în faptul că fiinţa lui Dumnezeu, inaccesibilă omului, şi energiile Sale divine nu sunt separate, deşi se deosebesc, ci formează o unitate, dar până la om ajung energiile sau puterile divine, nu fiinţa Dumnezeirii, căci Dumnezeu în fiinţa Sa rămâne inaccesibil oamenilor.

Poziţia lui Varlaam de Calabria este caracteristică Apusului raţionalist, care menţine distanţa dintre divin şi uman, în timp ce învăţătura Sfântului Grigorie Palama e caracteristică religiozităţii răsăritene, care trăieste pe deplin sentimentul comuniunii celor două lumi.

Susţinătorii isihasmului au fost: Sf. Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, canonizat sfânt în 1368, la sinodul din acest an prezidat de ucenicul său, patriarhul Filotei Cokkinos (1353-1354; 1364-1376), fiind sărbătorit în fiecare an în Duminica a II-a din Postul Paştelui, Grigorie Sinaitul († 1346), în Paroria, în munţii Sikar, lângă Adrianopol, Nil Cabasila († 1363), arhiepiscopul Tesalonicului din 1361, care a murit în 1363, fără să-şi fi putut ocupa efectiv scaunul din cauza tulburărilor interne prin care trecea atunci Tesalonicul, nepotul său, Nicolae Cabasila († dupa 1371), şi arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului († 1429).

În secolul al XVIII-lea, isihasmul a cunoscut o nouă inflorire în Biserica Ortodoxă, datorită Sfântului Nicodim Aghioritul († 1804).

Între cei mai mari adversari ai isihasmului au fost: Varlaam din Calabria, Grigorie Achindin, Grigorie şi Nichifor Grigoraş († 1360), monahul atonit Dimitrie Kydones († dupa 1397) si canonistul Constantin Armenopoulos († pe la 1380).

(Duminicã 12N Hramul de toamnã

Marți 14N Sf Liturghie, ora 10.00.)

09 Nov

Sf. Ierarh Nectarie Taumaturgul

9N, Sf.Ierarh Nectarie Taumaturgul
☀️☀️☀️☀️☀️☀️☀️☀️☀️☀️☀️☀️☀️
“Vrednicul de pomenire părinte Theoclit Dionisiatul, în foarte însemnata sa carte ”Sfântul Nectarie făcătorul de minuni”, scria: ”Sfântul vedea că se apropie de plecarea către adevărata lui patrie, în care îşi avea «vieţuirea» încă din curata sa tinereţe ca unul ce era «împreună-vorbitor cu Sfinţii şi casnicii lui Dumnezeu». De aceea şi-a petrecut viaţa cea de-Duh-purtătoare ca un emigrant, ca străin în această lume de care era înstrăinat. Nu era prieten al acestei lumi, nu era prieten al celor ce sunt prieteni cu lumea aceasta «care zace sub puterea celui viclean» (1 Ioan 5, 19). De aceea, cei care au fost ai lumii acesteia s-au luptat împotriva lui, l-au persecutat, l-au calomniat. Pentru că trecerea lui prin lume a fost trecere de Sfânt şi «căile lui sunt schimbate» (Înţelepciunea lui Solomon, 2, 15), căi de străin şi de pribeag”.”
(Ips Ierotheos Vlachos)

(la parohie, Sf Liturghie de la orele 10:00)

08 Nov

Arhanghelii lui Dumnezeu

8N , Praznicul Sf Arhangheli Mihail și Gavriil☀️
“Pe căpeteniile îngerilor Treimii, pe Mihail și Gavriil, să-i lăudăm noi toți, iubitorii de praznic, care ne acoperim cu ari­pile amândurora și din nevoile cele de multe feluri ne izbăvim, unuia grăind: bucură-te, slujitorule al Legii, iar altuia zicând: bucură-te, îngere al darului!”
Mulți ani binecuvântați tuturor celor care le poartă numele, tuturor celor născuți în această zi, tuturor celor botezați de ziua Arhanghelilor lui Dumnezeu!

(la parohie, Sf Liturghie de la orele 10.00)

 

25 Oct

Sf.M.Mc.Dimitrie,izvorâtorul de mir

26 Octombrie – zi de prăznuire a Sf.M.Mc.Dimitrie, Izvorâtorul de mir.

Binecuvântare și bucurie tuturor!

07 Oct

Slujire arhiereascã la Girona

Comunicat preluat de pe pagina oficiala Episcopia Ortodoxă Română A Spaniei-Portugaliei
(http://www.episcopiaspanieiportugaliei.es/component/content/article/169-evenimente-2017/septembrie-2017/1447-wewqw)

“În Duminica a XIX-a după Rusalii, 01 octombrie 2017, Preasfințitul Părinte Episcop Timotei, al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, a slujit Sfânta Liturghie arhierească în parohia ortodoxă română „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul și Sfântul Ierarh Grigorie Palama”, din Girona.

Înainte de începerea Sfintei Liturghii Preasfinția Sa a sfințit catapeteasma și icoanele din biserică. După Sfânta Liturghie, în semn de mulțumire pentru activitatea desfășurată, Preasfințitul Timotei a dăruit Părintelui paroh Mihai Solomon Diploma de Onoare Sfântul Apostol Iacob, iar după cuvântul de mulțumire, Părintele Mihai a dăruit Preasfinției Sale o icoană pictată cu Maica Domnului.

În cuvântul de învățătură rostit Preasfințitul Timotei a explicat credincioșilor prezenți semnificația sfințirii iconostasului și importanța cinstirii sfintelor icoane. Noi nu ne închinăm lemnului sau materialului din care este făcută icoana, ci la sfântul zugrăvit în icoana respectivă. El și-a sfințit viața pe pământ și astfel și icoana este sfântă. Normalitatea omului este sfințenia. Omul desăvârșit este omul sfânt. Cu toții avem fotografii ale celor dragi, iar când ni se face dor de ei ne uităm la poze. Noi când privim fotografia nu ne interesează materialul ei sau din ce-i făcută, ci persoanele din ea.

În a doua parte a cuvântului Preasfinția Sa a accentuat importanța vederii duhovnicești. Dacă am avea ochi duhovnicești am vedea toți sfinții și pe Maica Domnului la Sfânta Liturghie asemenea Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos. Dar pentru lipsa acestor ochi duhovnicești de multe ori nu vedem cele sfinte și duhovnicești. Pentru a ajunge la sfințenie și la vederea duhovnicească trebuie să ne jertfim și să avem iubire față de tot omul, chiar de ne-ar fi și vrăjmași. Să nu judecăm pe nimeni, ci să venim întru ajutorul aproapelui nostru și doar așa ne vom învrednici de statutul de fii ai lui Dumnezeu și vom fi în comuniune cu El.”


04 Oct

Sfințirea catapetesmei

Duminicã, 1 octombrie, la prãznuirea Acoperãmântului Maicii Domnului, comunitatea ortodoxã românã de la Girona, a primit binecuvântata vizitã a chiriarhului locului,Preasfințitul Timotei, Episcopul românilor ortodocși din Spania și Portugalia. 
Vizita a fost prilejuită de sfințirea catapetesmei lucrată cu multă râvnă și jertfă, de sculptorul amator și credincios al parohiei noastre, Florin Stănoaia și binecuvântarea sfintelor icoane, pictate cu dragoste și migală, în rânduiala bizantină de către frații gemeni Cezar și Romeo Udrea.
Tot acest eveniment nu ar fi fost posibil și fără jertfa de an de an, de lună de lună, de zi de zi a credincioșilor comunității noastre, cărora le mulțumim și totodată, dorim tuturor din parohie, ca Domnul să le rânduiască și să le înmulțească toate cele bune și de folos pe calea mântuirii.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Pr. Mihai Solomon

27 Sep

Eveniment parohial

Duminică, 1 octombrie, Acoperământul Maicii Domnului, în biserica parohială de la Girona, va avea loc binecuvântarea catapetesmei de către PS Timotei, Episcopul nostru pentru comunitatea ortodoxă română din Spania și Portugalia.

Facem menționarea că momentul rânduit pentru binecuvântarea catapetesmei va fi înainte de începerea Sf. Liturghii, în jurul orei 10.00h.

Vă așteptăm cu drag!

13 Sep

Crucii Tale, ne închinăm, Hristoase!

Crucii Tale, ne închinăm, Hristoase!
🍂🍂🍂☀️🍂🍂🍂☀️🍂🍂🍂
Mâine, 14 septembrie, ne readucem încă odată aminte de Cruce, Înviere și Viața veșnică, Hristos!!!
(Sf.Liturghie la biserica parohială de la ora 9.30)

12 Sep

Nou an școlar

Bon començament !
Bun început școlar !
☀️🍂📚🍂☀️

18 Ago

NO TINC POR!❤️

04 Ago

Hristos, ancora vieții noastre

“Hristos e cel mai intim cu noi, mai intim decât noi înșine. Eu nu mă cunosc la fel de bine cum mă cunoaște El și nu țin la mine așa cum ține El. Hristos vrea ce e mai bine pentru noi. Nici noi nu vrem atât bine, cât bine ne vrea El. Dacă noi vedem doar aici și acum, Domnul vede în perspectivă, știe ce voi face în viitor, vede și cunoaște ceea ce eu nu pot pătrunde. Și ce este interesant că nu ne dă mai mult decât putem duce. Hristos e cel mai bun prieten al nostru și ar trebui să vorbim cu El ori de câte ori simțim liber, deschis și sincer. Nimeni nu poate cât poate Hristos și nimeni nu mă poate duce de mână așa cum o face El. “

Ieromonah Hrisostom Filipescu

01 Ago

Postul Adormirii Maicii Domnului

1-15 august
Postul Adormirii Maicii Domnului
cu mult folos și bucurie să’l petrecem!


18 Jul

Lipsa bucuriei

“Cred că Dumnezeu va ierta totul cu excepția lipsei de bucurie: atunci când uităm că Dumnezeu a creat lumea și a răscumpărat-o. Bucuria nu este una dintre “componentele” creștinismului, ci este tonalitatea creștinismului care pătrunde toate – credință și viziune. Unde nu este bucurie, creștinismul devine teroare și, din această cauză, un chin. Știm despre starea căzută a lumii numai pentru că știm despre creația și răscumpărarea ei prin Hristos. Cunoașterea lumii căzute nu înlătură bucuria care izvorăște, mereu, în această lume ca o tristețe strălucitoare.
Această lume se distrează, totuși este lipsită de bucurie, deoarece bucuria (diferită de ceea ce numim “distracție “) poate fi numai de la Dumnezeu, numai de sus – nu doar bucuria mântuirii, ci mântuirea ca bucurie. Să ne gândim – în fiecare duminică, petrecem împreună cu Hristos, la masa Lui, în Împărăția Lui, apoi, ne cufundăm în problemele noastre, in frică și în suferință. Dumnezeu a mântuit lumea prin bucurie: “Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie” (Ioan 16, 21)”
Pr. Alexander Schmemann

18 Jul

De ce eu?

Întrebarea aceasta – „De ce mi se întâmplă tocmai mie?” sau „De ce eu?” – să recunoaștem că are o continuare nerostită: „De ce nu i s-a întâmplat altuia, să mai pățească și alții, nu numai eu…”. Ceea ce, să recunoaștem din nou, ne conduce ușor-ușor la o posibilă vizuină, greu de găsit fără căutări insistente în desișurile inimii. În ea, se ascunde binișor vulpea frumos colorată a egoismului („Mie să nu…, altuia da!”) și a vicleniei („Dacă trebuie să se întâmple cuiva, uite că aș ști eu cui să-i redirecționez…”).

Iar dacă mergem și mai departe, negând existența „vulpii”, ajungem la o continuare înșelător altruistă, de genul „Păi, să nu se întâmple nici celor dragi, nici mie, nici nimănui!”. Însă nu știm de ce daruri și lecții ne-am priva pe noi înșine sau pe cei pe care îi iubim cel mai mult sau pe acei „alții”.

Eu pot spune doar atât: n-aș schimba nimic. N-aș schimba durerile și „loviturile vieții” pe nimic. Pe nimic, decât pe lecțiile pe care Domnul mi le-a trimis. Pe nimic, decât pe puterile pe care mi le-a dăruit odată cu pragurile trecute. Pe nimic, decât pe bucuria că m-am cunoscut mai bine și mai profund în felul ăsta, decât dacă viața mi-ar fi fost lină la o baltă mică și călduță. Parcă altfel te bucuri navigând pe mare, cu tot cu furtunile ei. Parcă altfel te bucuri de fiecare port și bucurie, parcă altfel te ții tare când te clatini, dar ești cu ochii pe Lumina care te veghează din far, oricât de îndepărtat ar fi el la un moment dat.

Când ne împotrivim și ne lipim pe frunte întrebarea „De ce eu?” sau decretăm „Nu-i pentru mine, refuz!”, facem exact ca Iona, profetul care-L cunoștea bine pe Dumnezeu, dar care s-a împiedicat de porunca Lui de a merge să-i prevină pe locuitorii cetății Ninive că viața lor nu se îndreaptă în direcția corectă. Frica bărbatului era că n-o să fie ascultat de oamenii aceia care trăiau într-un mare haos și, mai mult, că-l vor ucide.

Prin urmare, Iona s-a urcat într-o corabie și a plecat de capul lui spre altă destinație: cetatea Tars. Ca mulți dintre noi, a considerat că știe el mai bine ce-i de făcut ca să-și pună pielea la adăpost…

Însă pe mare s-a pornit o furtună grozavă, iar Iona, înțelegând că neascultarea lui e cauza, i-a rugat pe corăbieri să-l arunce în mare, pentru ca vasul să fie salvat de la scufundare. Furtuna s-a potolit pe loc, iar Iona a fost înghițit de o balenă. Cam cum ne înghit pe noi necazurile după care credem că nu poate urma nimic decât moartea…

Însă intenția lui Dumnezeu pentru Iona nu era să-l distrugă, ci să-l ajute să ajungă la destinația inițială: „Domnul a poruncit unui chit mare să înghită pe Iona. Şi a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, stând şi rugându-se; şi-a întins palmele sale în chipul crucii şi striga către Domnul în necazul său”. Așa că, trăind trei zile și trei nopți în burta balenei ‒ în bezna aceea pe care o cunoaște tot omul care se simte părăsit de Dumnezeu ‒, bărbatul a fost aruncat teafăr de balenă tocmai… pe țărmul cetății Ninive: locul de care fugise atât de tare. Să recunoaștem că Iona a avut nevoie de o lecție foarte dură, ca să învețe să se încreadă în poruncile lui Dumnezeu…

Pentru propovăduirea lui Iona, ninivitenii I-au cerut iertare Domnului pentru păcatele lor și și-au schimbat viața, scăpând de la moarte. Dar Iona, tocmai cel care le deschisese ochii sufletești, ce făcea? Aștepta în tot acest timp pe un deal, crezând totuși că cetatea va fi nimicită, ca pedeapsă. El nu propovăduise cu încredere în bunătatea lui Dumnezeu, nu înțelesese că scopul lui Dumnezeu nu fusese niciodată să pedepsească, nici să ucidă, nici să facă rău, ci să preschimbe viața oamenilor și să-i ajute să-și schimbe inimile.

Să nu uităm că Iona nu era nimeni altul decât cel care trăia printr-o minune: el era copilul văduvei care l-a adăpostit pe prorocul Ilie în vreme de foamete. El era pruncul care a murit de boală și sărăcie, și pe care Dumnezeu l-a înviat, după ce Ilie s-a rugat fierbinte, înduplecat de lacrimile mamei deznădăjduite. El era cel care a ieșit viu după trei zile din burta balenei, preînchipuind Învierea lui Hristos.

Revenind la niniviteni, iată că lui Iona tot nu-i convenea. Acum găsise motiv să se revolte pentru altceva: că ninivitenii păcătoși fuseseră iertați, deși nu meritau… Iona ținea cu dinții, fără să-și dea seama, să împartă el dreptatea în lume… Cam cum vrem și noi, de multe ori.

Cu toate acestea, Iona s-a retras pe un deal, așteptând să vadă dacă Dumnezeu nu cumva se răzgândește și trimite pedeapsă din Cer. Dar Domnul, răbdător și iubitor, a făcut în acea zi să crească, pentru a-i ține umbră lui Iona, o plantă înaltă și stufoasă, care a trăit o singură zi și pentru ofilirea căreia Iona s-a mâhnit tare și a spus: „Mai bine este mie să mor decât să trăiesc” și „M-am scârbit eu până la moarte”, indirect răzvrătindu-se pe rânduiala lui Dumnezeu: „Dar de ce toate astea, Doamne?”. Iar Domnul i-a spus atunci: „Iona, ce rău îți pare după această plantă… mai rău decât pentru niște oameni, despre care tu considerai că merită uciși, iar Eu, iată, i-am iertat și i-am primit din nou la Mine…”.

Lecțiile lui Iona au fost multe, a trebuit să treacă prin multe încredințări, ca să ajungă la încredere, până când a înțeles că nu trebuie să încerce să se ascundă de Dumnezeu și de rânduiala Lui ‒ El este peste tot. Și în porunci, și în furtună, și în burta neagră a necazurilor, și în țărmul sigur, și în daruri, și în certare.

Răbdător și iertător, Dumnezeu tot repetă lecțiile cu fiecare dintre noi, până le pricepem și trecem dintr-o clasă în alta, mai înțelepți. Însă clasa e gălăgioasă și unii dintre noi vrem să fugim din școala vieții, sau ascundem creta ca să scăpăm de exercițiile la tablă, sau îl provocăm pe colegul să facă prostii, apoi spunem că nu-i vina noastră, sau plângem că n-am luat zece, sau stricăm stiloul altuia și nu-i aducem altul în loc și nici măcar nu-i cerem iertare, sau ne e ciudă tare că unui coleg mai obraznic decât noi nu i se scade nota la purtare…

Dacă ne-am concentra pe lecția pe care o avem de învățat ‒ unică pentru fiecare dintre noi, deci fără posibilitatea de a copia de la alții ‒, atunci și „vacanțele noastre mari” ar fi din ce în ce mai frumoase. Liberi de grija răzvrătirii, liberi de corijențe la iertare, liberi de restanțe la împlinit propria menire, am avea o singură temă de vacanță: să compunem în fiecare zi un vers din noua noastră viață.

doxologia.ro

(extras din articolul “Temă pentru vacanța mare”, autor Ionela-Cristina Răciu)

10 Jun

Rugăciunea

 

“Odată l-am întrebat pe părintele Arsenie Papacioc cum trebuie să ne rugăm și mi-a zis: acea rugăciune e bună despre care nici tu nu știi că o faci. Același răspuns l-a primit acum 1700 de ani un monah de la Sf. Antonie cel Mare: atîta timp cît încă mai realizezi că te rogi, încă nu te rogi.

Dumnezeu nu se lasă înduplecat cu activism public, ci cu iubire și smerenie. Cu cît e mai mare credința și nădejdea în Dumnezeu, cu atît mai puțin ne arătam durerile noastre oamenilor. Să fiți siguri că Biserica se roagă pentru voi toți în orice ceas de zi și noapte. Rugăciunile de taină ale fiecăruia sînt parte a acestei mari lucrări care ține lumea. “
Savatie Baștovoi

icoana: Ioan si Camelia Ionescu Popa

 

24 May

Hristos S’a înălțat!

Hristos S’a înălțat! ☀️ Adevărat S’a înălțat!
☀️☀️☀️☀️☀️☀️☀️
Înălțarea Domnului
☀️☀️☀️☀️☀️☀️☀️
“Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.”

22 May

Făcând din viaţă rugăciune


“Sfântul Efrem Sirul spune că Biserica pe pământ nu este o adunare de sfinţi, ci este o gloată de păcătoşi care se pocăiesc. Suntem o gloată, încă în formare, dar suntem toţi păcătoşi. Diferenţa dintre noi şi ceilalţi este că noi ştim asta şi avem o nevoie disperată de dragostea lui Dumnezeu şi de mila oamenilor. Nu suntem o gloată glorioasă, ilustră, ci suntem o gloată sărăcăcioasă, prăpădită, în zdrenţe, nu atât în cele din afară, cât lăuntric, duhovniceşte.
Ne aflăm în Biserică pentru că avem nevoie de mântuire, suntem aici deoarece recunoaştem că suntem pierduţi şi că singura noastră nădejde şi mântuire este în Dumnezeu şi în ceilalţi, în Dumnezeu Cel care a căutat, a salvat şi a adus înapoi acasă oaia cea pierdută.”

(Mitropolitul Antonie de Suroj, „Făcând din viaţă rugăciune”)

22 May

Vizita Pr.Constantin Sturzu, 20-21 mai 2017

Un oaspete printre noi…Părintele Constantin Sturzu

20-21 mai 2017 Girona
Sf.Maslu și Sf.Liturghie

Acest final de sãptãmânã, cu voia Bunului Dumnezeu și sprijinul Sfinților Împărați Constantin și Elena, am petrecut duhovnicește la Girona, alãturi de invitatul nostru de onoare Părintele Constantin și soția sa, doamna preoteasă Cristina.
O bucurie și o apropiere duhovnicească în mica noastră comunitate ortodoxă dăruite aceste zile de omul și preotul Constantin, căruia îi mulțumim pentru deschiderea cu care a acceptat să ne calce pragul casei parohiei și dragostea inimii cu care ne’a împărtășit cuvinte spre întărire și demnitatea de a înțelege ce șansă unică avem că am fost aleși să fim ortodocși, din sorgintea Domnului Hristos!
La mulți ani binecuvântați de Domnul și cu împliniri duhovnicești sub pavăza Sfântului Împărat Constantin!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Album complet aici:

https://goo.gl/photos/grdrgocvb4zP1EJ76

 

 

12 May

Pentru suflet

Cuvânt din Proloage pentru folosul sufletesc.
“Omule, pe toate le-ai luat de la Dumnezeu: înţelegere, gând, meştesug şi minte. Şi toate îţi sunt supuse ţie: cele de pe pământ, din munţi, din ape şi din văzduh şi spre hrană ţi s-au dat ţie. Ci, însă, împrumut ţi s-au dat, ca, adică, să plăteşti, în locul acestora: dreptate, dragoste, blândeţe, smerenie şi milostenie. Iar Acela îţi va da ţie daruri, pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.

Omule, până ce eşti în priveliştea vieţii acesteia, până ce târgul nu s-a risipit, cumpără-ţi ţie, cu milostenia la săraci, mila lui Dumnezeu; cu smerenia, veşnica slavă; cu dreptatea, viaţa cea nesfârşită, cu curăţia, cununa; cu blândeţile, intrarea în Rai; cu rugăciunea, viaţa cea împreună cu îngerii. Cumpără-ţi ţie cu osteneala, odihna, cu privegherea, faţa nevăzută a lui Dumnezeu, iar cu postul şi cu setea, desfătarea bunătăţilor celor veşnice.

Omule, să-ţi fie în cap mintea şi priceperea; iar în ochi, privirea lui Dumnezeu; în partea de jos pământul, întru care vei merge; în urechi, ascultarea Scripturilor; în inimă, suspinarea pentru păcate; pe limbă, adevărul; în gură, rugăciunea, în mână, darea la săraci, în suflet, nemânierea; în trup, curăţia; în pântece, flămânzirea; în genunchi, închinăciunea către Dumnezeu. Şi, de le vei păzi pe acestea, vei fi fiu al luminii şi părtaş al Împărăţiei Cerului şi moştenitorul bucuriei celei veşnice şi vieţuitor al Ierusalimului Celui de sus vei fi.”
Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

11 May

Un oaspete printre noi

Un oaspete printre noi…
Pãrintele Constantin Sturzu

În ajunul praznicului Sfinților Împărați, pe 20 mai, îl vom avea invitat de onoare în comunitatea noastră pe Părintele Constantin Sturzu, actualul director al Centrului misionar al Mănăstirii “Sf. Cuv. Parascheva” de la Villaller(Lleida).
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu și al Sfinților Împărați Constantin și Elena, pe 20 mai la ora 19.00 se va săvârși Taina Sf. Maslu, urmată de un cuvânt de învățătură al invitatului nostru, ca mai apoi duminică 21 mai, după Sf. Liturghie, părintele Constantin să aducă în inimile celor prezenți un alt cuvânt spre întărire duhovnicească.
Vă așteptăm cu mult drag la Girona în zilele de 20 și 21 mai să ne bucurăm duhovnicește împreună, și în câteva rânduri facem aici o scurtă prezentare a oaspetelui nostru, din ale cărui articole nu de o singură dată, am citit la strana bisericii spre bun folos sufletesc.

Părintele Constantin Sturzu este preot misionar si Directorul Centrului misionar la Mănăstirea „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Vilaller, Catalunya.
A fost Purtător de cuvânt, Consilier cultural al Arhiepiscopiei Iașilor și Director General al Centrului Cultural Misionar Doxologia (ce cuprinde Editura Doxologia, două tipografii și un departament media).
Este dublu licențiat, fiind absolvent, ca șef de promoție, în 1997, al Facultății de Filosofie din Iași și, în 2002, al Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași. În 2012 a obținut titlul de doctor în filosofie, cu mențiunea „Magna cum laudae”, pentru teza cu titlul: „Metafizica escatologică a lui Nikolai Berdiaev”.
În perioada studenției a fondat și coordonat publicația „Strict studențesc”, ce a apărut în intervalul 1995-1997.
Este unul dintre fondatorii cotidianului „Ziarul Lumina” (în 2005) și ai portalului ortodox doxologia.ro (în 2009).
Are publicate sute de articole în reviste bisericești și în presa laică, a fost realizator și producător de emisiuni radio și TV.

Program liturgic 20-21 mai 2017
Sâmbătă 20 mai
ora 19.00 – Taina Sf.Maslu
Cuvânt de folos adus printre noi de Părintele Constantin Sturzu
Duminică 21 mai, Sfinții Împărați Constantin și Elena
ora 08.00 – Utrenia
ora 09.45 – Sf. Liturghie, invitat de onoare
Părintele Constantin Sturzu

08 May

“EU sunt cu tine”

14 Abr

14 Abr

Vinerea Patimilor Domnului

Vinerea Patimilor Domnului…Nădejdea de biruință!
❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
“Înţelegerea cea neînţeleasă a pătimirii Tale celei de voie n-au înţeles-o iudeii. Pentru aceea, când Te căutau pe Tine noaptea cu făclii, le-ai zis lor: „Eu sunt”; iar ei, deşi au căzut la pământ, după aceea Te-au dus legat la judecată. Dar noi, căzând cu umilinţă şi cu dragoste, strigăm Ţie:
Iisuse, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost urât de toată lumea cea vicleană;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, ai fost prins de stăpânitorii întunericului;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, de fiul pierzării ai fost dat la moarte;
Iisuse, Cel ce Te dăruieşti tuturor în dar, ai fost vândut pentru treizeci de arginţi;
Iisuse, Cel fără de vicleşug, de vânzătorul Iuda cu vicleşug ai fost sărutat;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!”

13 Abr

Sfânta și Marea Joi

Denia din Sfânta și Marea Joi, Girona 13 aprilie
✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨
“Ce-mi veţi da mie şi eu îl voi da pe El vouă?
Iar ei i-au dat lui treizeci de arginţi.” (Matei 26, 15)

10 Abr

Iată, Mirele Bisericii

✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨
“Iată, Mirele vine în miezul nopții
Și fericită e sluga pe care o va afla priveghind
Iar nevrednică-i aceea
Pe care o va afla lenevindu-se.
Vezi, dar, suflete al meu,
Cu somnul sa nu te îngreuiezi
Ca să nu te dai morții
Și afară de Împărație să te încui
Ci te deșteaptă, strigând:
Sfânt, Sfânt, Sfânt
Ești Dumnezeul nostru,
Cu folosințele celor fără de trupuri

Pentru Născătoarea de Dumnezeu
Miluiește-ne pe noi!”
✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨

10 Abr

Programul liturgic – Săptămâna Patimilor

✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨
Programul liturgic – Săptămâna Patimilor
(10 – 15 aprilie 2017)

Sfânta și Marea Luni, 10 aprilie
19:00h – Denie

Sfânta și Marea Marți, 11 aprilie
19:00h – Denie

Sfânta și Marea Miercuri, 12 aprilie
19:00h – Denie

Sfânta și Marea Joi, 13 aprilie
09:00h – Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia
18:00h – Denia celor 12 Evanghelii

Sfânta și Marea Vineri, 14 aprilie
10:00h – Vecernia – Scoaterea Sfântului Epitaf
19:00h- Denia Prohodului Domnului

Notă:
Așa cum ați fost îndemnați pe tot parcursul acestui Sfânt și Mare Post(40 de zile)
după rânduiala Sfinților Părinți, Taina Sfintei Spovedanii s-a făcut pâna în sâmbăta Floriilor.
Pentru Vinerea Mare, biserica parohială va rămâne deschisă permanent începând cu ora 08:00h
pentru toți cei care doresc să se închine la Sfântul Epitaf
(icoana punerii în mormânt a Mântuitorului).
Conform rânduielii din întreaga Biserică Ortodoxă, Vinerea Mare este zi aliturgică
(adică nu se săvârșește Sfânta Liturghie), deci nu se poate primi Sfânta Împărtășanie.

Sfânta și Marea Sâmbătă, 15 aprilie
09:30h – 10.30h – Împărtășirea copiilor

Restul zilei este rezervat pregătirilor necesare slujbei de Înviere.
✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨
Drum cu folos duhovnicesc spre Înviere!
✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨

07 Abr

Duminica Floriilor

“Bucură-te foarte, fiica Sionului, propovăduieşte, fiica Ierusalimului: iată, împăratul tău vine la tine drept şi însuşi mântuitor, blând şi călare pe asin şi pe mânz tânăr” (Zah. 9, 9).

07 Abr

Sâmbătă lui Lazăr

🌼🌼🌼Sâmbãta lui Lazãr…întâmpinarea Intrãrii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim🌼🌼🌼

“Îndată ce l-a chemat pe nume, Lazăr a ieşit viu din mormânt, revenind la această viaţă din care plecase, asemenea unui om trezit dintr-un somn adânc.”

07 Abr

Axion la Sâmbăta lui Lazăr

06 Abr

Sã ne bucurãm inimile!

…Sã ne bucurãm inimile…sosesc…
     🌸💞🌺FLORIILE🌺💞🌸

06 Abr

Când suntem nesiguri, sã ne întrebãm…

✨Dragostea ce ar face acum?✨

“Omul de azi tinde tot mai mult să nu mai creadă în cele pe care le porunceşte Dumnezeu, nu-şi mai răstigneşte mintea proprie, ci se lasă ispitit de o mentalitate dominată de plăcere sau de fuga de durere. Avraam nu a ezitat să împlinească porunca de a-şi sacrifica fiul, cuvânt nu doar greu, ci de-a dreptul absurd. Dar îngerul Domnului l-a oprit să ducă la capăt acest sacrificiu şi Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam pentru credinţa lui cu daruri nenumărate. […]Pãrinţii de azi îşi „cruţă” copiii când nu-i învaţă deloc sau îi învaţă selectiv poruncile lui Dumnezeu, crezându-se mai buni decât străbunii lor, mai buni decât Avraam însuşi. Asta, când nu se cruţă pe ei înşişi de orice osteneală şi bătaie de cap, ucigându-i pe copii în pântece.
Nu avem credinţă, pentru că nu avem dragoste. Atunci, ce să facem, care este soluţia? Se spune că un monah se frământa văzând că el nu are o dragoste dumnezeiască în cele pe care le făcea şi, mai ales, pentru aproapele său. „Ştiu ce voi face – se lumină la un moment dat acest călugăr –, mă voi purta ca şi cum aş avea această dragoste”. Şi ni se spune că, după mulţi ani petrecuţi astfel, Dumnezeu l-a binecuvântat pe monahul râvnitor cu o inimă iubitoare, luminată din belşug de harul Duhului Sfânt. Aşa şi noi putem fi. Dacă vrem […]să să dobândim credinţa lui Avraam, să ne întrebăm mereu, în orice situaţie: „Oare Dragostea ce ar face acum?”. Dragostea dumnezeiască, nu cea deformată de noi cât să încapă în inimi mici şi minţi sucite. De modul în care răspundem la această întrebare depinde nu doar viaţa noastră de familie, nu doar viaţa societăţii întregi, ci însuşi modul în care vom petrece în veşnicie.”
Pr. Prof. Constantin Sturzu(extras din “Când suntem nesiguri, să ne întrebăm: oare Dragostea ce ar face acum?” doxologia.ro)

02 Abr

Program liturgic săptămâna a 6-a din Post

✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨
Program liturgic săptămâna a 6-a din Postul Mare
✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨✨
Miercuri, 5 aprilie
18.00h – Taina Sfintei Spovedanii

Vineri, 7 aprilie
18.00h – Taina Sfintei Spovedanii

Sâmbătă, 8 aprilie
(Sâmbăta lui Lazăr -pomenirea morţilor)
08.00h – Sfânta Liturghie
18.00h – Taina Sfintei Spovedanii

Duminica a șasea a Postului, 9 aprilie
Intrarea Domnului în Ierusalim – Floriile
(Dezlegare la pește)
08.00h – Utrenia
09.45h – Sf. Liturghie

Începutul Săptămânii Patimilor Domnului
19.00h – Denie

02 Abr

Duminica a 5-a din Post

Duminica a 5-a din Postul Mare
(a Sf.Cuv. Maria Egipteanca)
🏆✨🏆✨🏆
“Ev. Luca 7, 36-50
În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le şteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis întru sine: omul Acesta, dacă ar fi prooroc, ar şti cine şi ce fel e femeia este aceasta care se atinge de El, ar şti că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: gândesc că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns: drept ai judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: vezi pe femeia aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îţi spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cel căruia se iartă puţin puţin iubeşte. Şi a zis către ea: iertate îţi sunt păcatele! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor: cine este Acesta care iartă şi păcatele? Dar Iisus a zis femeii: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.”

 

09 Mar

Postul Mare – Program liturgic a treia și a patra săptămână

Program liturgic a treia și a patra săptămână

(13 – 26 martie)

Săptămâna a treia a Postului

Miercuri, 15 martie

1800 – Spovedanie

Vineri, 17 martie

1500 – Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite

1800 – Spovedanie

Sâmbătă, 18 martie

0800 – Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor
1500 – Școala parohială

1700 – Spovedanie

Duminica a treia a Postului, 19 martie, a Sfintei Cruci

0800 – Utrenia
0945 – Sf. Liturghie

Săptămâna a patra a Postului

Miercuri, 22 martie
1500 – Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite

Vineri, 24 martie
1800 – Spovedanie

Sâmbătă, 25 martie, Buna Vestire(dezlegare la pește)
0800 – Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor

1800 – Spovedanie

1900 – Sfântul Maslu
Duminica a patra a Postului, 26 martie, a Sf.Cuv.Ioan Scărarul
0800 – Utrenia

0945 – Sf. Liturghie

09 Mar

Cei 40 de Sfinți Mucenici din Sevasta

Azi, 9 martie, prăznuirea celor 40 de Sfinți Mucenici din Sevasta

“Veniți, popoare, să-i cinstim cu evlavie pe Sfinții lui Dumnezeu, pe cei patruzeci de Mucenici din Sevasta, care pentru lupta lor au dobândit cununi luminoase și nestricăcioase. O, voi, care vă bucurați de cinstirea întregii Biserici, care ați dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni prin moaștele voastre, fiți ocrotitorii noștri, ai celor ce vă cinstim pomenirea. Rugați-vă pentru noi, fericiților Mucenici, ca să dobândim tărie în lupta cu patimile, răbdare în îndurarea necazurilor, credință nestrămutată în făgăduințele Domnului, smerenie adevărată și mântuirea sufletelor noastre. Nu ne lăsați pe noi să cădem fără de ridicare în adâncul deșertăciunii acestei lumi, nu ne lăsați să ni se împietrească de tot inimile în nepăsarea timpului în care trăim, nu lăsați să înghețe inimile în viforul acestui veac. Zid de apărare să fiți împrejurul nostru și loc de scăpare din cursele vrăjmașului.”

 

08 Mar

La mulți ani…8 martie!

“Mama ştie şi simte totul. Mama e ca o liturghie, jertfeşte jertfindu-se. Mama e candelă aprinsă, lumânare ce arde şi aduce lumina speranţei oriunde. Mama este o icoană ce o poartă fiecare în suflet. Mama este ca un duhovnic la care mereu găseşti iertare, chiar şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. Mama când se roagă, rugăciunea ei pentru fiu e foc ce mistuie întreg universul şi ajunge grabnic la Dumnezeu. Mama este fiinţa care „conduce” lumea. Ce făptură minunată e mama!”
(Hrisostom Filipescu)

06 Mar

Cuvântul care întãrește

“Care a fost mărturisirea lui Petru? A zis el oare: “Doamne am greșit că Te-am trădat, iarta-mă!”? Nu. Petru a mărturisit altfel, șocant pentru noi. Petru a zis: “Doamne, Tu știi toate, Tu știi că Te iubesc”. Așa să repeți și tu, chiar dacă nici tu nu o crezi. Să o spui, tocmai pentru că e o minciună, dar e o minciună care ai vrea să fie adevărată. Poate chiar e un adevăr, un adevăr la care puțini dintre noi putem ajunge, dar îl râvnim. Să plângi și să repeți minciuna aceasta lui Dumnezeu, să I-o spui în față: “Doamne, Tu știi toate, Tu știi că Te iubesc!” Dumnezeu știe păcatul nostru, Îl știa chiar mai înainte de a ne fi adus pe lume. Și totuși, El nu a împiedicat nașterea noastră. Oare nu arată asta încrederea lui Dumnezeu față de noi, oare nu arată marea nădejde pe care și-a pus-o El în noi? De ce să dezamăgim pe un om atât de minunat Care este Dumnezeu?” (extras din “Rușinea de dinaintea spovedaniei, Ieromonah Savatie Baștovoi)

02 Mar

Săptămâna Canonului cel Mare

“Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu aleși, aduceți acum rugăciune lui Hristos, ca să trecem toți curgerea postului, săvârșind rugăciuni cu umilință, și săvârșind virtuți cu osârdie; ca în acest chip să ajungem să vedem Învierea cea slăvită a lui Hristos Dumnezeu, slavă și laudă aducând.”
(din Canonul cel Mare)

02 Mar

Timp de rugăciune

“Ziditorule, făcându-mă lut viu, ai pus întru mine trup și oase și suflare și viață; dar, o! Făcătorul meu, Mântuitorul meu și Judecătorul meu, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc.”
(din Canonul cel mare de pocãință)

01 Mar

Mărțișor cu flori de Rai

28 Feb

Cuvânt de întărire

🕊🌷🕊☘️🕊🌷🕊
“Nu vă supărați. Iertați. Iertați cu bucurie ca să fiți asemenea lui Hristos.[…]
Sufletele voastre să fie ușoare și inimile fierbinți. Iar Cel ce vede în ascuns, vă va răsplăti.
Iertați și binecuvîntați.”
Savatie Baștovoi
🕊🌷🕊☘️🕊🌷🕊

27 Feb

Post binecuvântat!

Post binecuvântat tuturor, însoțit pentru fiecare dintre noi, de cuvântul ziditor al Apostolului Bartolomeu către Cuviosul Iosif:
💫🕊🍃💫🕊🍃💫🕊🍃💫🕊🍃💫🕊🍃
„Să te binecuvinteze dreapta Atotputernicului Dumnezeu şi să izvorască din limba ta apele cereştii înţelepciuni. Inima ta să fie scaun al Sfântului Duh, iar cântările tale să îndulcească toată lumea!”

Icoana: Ioan și Camelia Ionescu Popa

27 Feb

Postul Mare 2017 – Program liturgic

25 Feb

Intrăm în Postul Sfintelor Paști

De mâine, din Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, începe urcușul nostru către Paștile Învierii!
Folos, bucurie și întărire în rugăciune
să rânduiască tuturor, Domnul!
Post binecuvântat!
🕊⛪️🍃💫

(icoane pictate de soții Ioan Popa și Camelia Ionescu Popa)

24 Feb

Bucuria cuvântului

“Omul puternic nu este doar un învingător al răului, ci, mai presus de toate, este un purtător al bucuriei.”
Savatie Baștovoi

20 Feb

Înțelepciunea cuvântului

Înțelepciunea zilei…și nu numai a zilei🕊

“Nu pofti să auzi păcatele niciunui om, ca să nu se lipească vreunul de inima ta.”
Sf. Voievod Neagoe Basarab

19 Feb

Duminica Înfricoșătoarei Judecăți

Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, Matei 25, 31-46
💫🕊💫🕊💫🕊💫🕊💫🕊💫🕊💫
“Fă binele şi împrăştie-l în lume şi, cu siguranţă, copiii tăi îl vor găsi.”

18 Feb

Moșii de iarnă(18 februarie)

Astăzi în parohie💫🌿⛪️
Moșii de iarnă – Pomenirea adormiților.
Dumnezeu să’i ierte!

16 Feb

Ortodoxia este o TAINĂ

🌱💫🌱🕊🌱💫🌱
“Ortodoxia nu este nici pentru şovăielnici, nici pentru relaxaţi, pentru că este o taină. Aş da dovadă de o lipsă înspăimântătoare de gust să vă dovedesc că Dumnezeu există – nu mă interesează acest demers. Dacă Dumnezeu ar fi sesizabil simţurilor mele, m-ar lăsa indiferent. Eu nu vreau să mai exist, ci să trec dincolo de existenţă.”
🌱💫🌱🕊🌱💫🌱
Ieromonahul Simeon Grigoriatul(Sf. Munte)